FOTO/VIDEO Opulență saudită. Prințul moștenitor al Arabiei Saudite a cumpărat cea mai scumpă proprietate din lume

Prințul moștenitor al Arabiei Saudite este cel care a cumpărat “cea mai scumpă proprietate din lume”. Este vorba de castelul Château Louis XIV construit între 2008 și 2011 în comuna Louveciennes din Franța, pentru care a plătit nu mai puțin de 301 de milioane de dolari, ceea ce a făcut ca proprietatea să devină cea mai scumpă din lume.

Castelul a fost construit de compania de dezvoltare imobiliară COGEMAD a dezvoltatorului imobiliar Emad Khashoggi, folosind tehnici și materiale tradiționale. Situată între Versailles și Marly-le-Roi, proprietatea este înconjurată de șanțuri și are o suprafață de 7.000 m2, 5.000 m2 din care sunt spații de locuit. Proprietatea îi aduce diverse omagii lui Ludovic al XIV-lea al Franței, regele Soarelui al Franței și se află pe un teren care odinioară făcea parte din moșia Versailles. Amplasat între Versailles și Marly-le-Roi, palatul nu a aparținut Regelui Soare, ci a fost construit de un miliardar saudit în memoria acestuia. Cu toate acestea, castelul seamănă la fiecare detaliu cu o clădire din secolul al XVII-lea, deși a fost finisat în anul 2011. Mai mult, deși păstrează opulența palatelor de atunci, proprietatea beneficiază de facilități moderne. Are o sală de bal, cramă, teren de squash, piscină, sală de cinema și un acvariu de mari dimensiuni.

#saudit #castel #achizitie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Oamenii din Răciula, Călărași, își amintesc cu lacrimi în ochi cum sovieticii au încercat să închidă mănăstirea din localitate acum 66 de ani. Înarmați cu furci, sape, pietre, sătenii au încercat să apere locașul timp de 10 zile.

Supraviețuitorii evenimentelor din 1959 își amintesc cum unii militari sovietici încercau să se mascheze în preoți, pentru a intra în casa Domnului, însă au fost deconspirați după ce le-au fost observate dungile roșii de pe pantaloni.

Pe 2 iulie, circa 500 de milițieni și ostași cu arme au venit să se confrunte cu oamenii din Răciula. O persoană a fost împușcată, trei – grav rănite, iar alți opt săteni – condamnați pentru revolta lor.

„Era un polițist tânăr. Simion Davin s-a repezit și l-a înfipt. El cu pistolul l-a împușcat. Ne-am uitat cum a răsuflat de câteva ori, i-au pus lumânărica în mână, a bătut clopotul și și-a dat duhul. A venit unul mai mare și a spus așa: Luați-l imediat și duceți-l să îl îngropați, să nu știe nimeni. A doua zi au venit și au închis biserica și cu asta s-a terminat”, povestește Ana Stratan din Răciula.

Tatăl lui Andrei Mocreac a participat la apărarea mănăstirii și a fost condamnat. Bărbatul a relatat că KGB-ul sovietic i-a propus părintelui său se dezică de religie, ca să fie eliberat mai devreme, însă localnicul a refuzat și a petrecut 15 ani prin penitenciare, ajungând și în Siberia. Deși ulterior s-a cerut reabilitarea, nici o instanță nu i-a dat dreptate.

După închiderea mănăstirii, într-o clădire a mănăstirii a devenit depozit, iar altele – casă de cultură și sală sportivă. Apoi a început propaganda în școli, profesorii au interzis copiilor să poarte cruciulițe la gât, să colinde, iar în sâmbăta Paștelui – se organizau evenimente sportive, pentru ca elevii să nu se intereseze de religie, iar de sărbătorile creștine localnicii erau scoși la muncă.

„În ziua de Paște biblioteca lucra. Oamenii veneau de la sfințit, dar eu mă duceam la lucru. Ședeam acolo, nu venea nimeni, dar ședeam acolo, că ne controla. Așa ne băga în cap că nu există Dumnezeu, nu trebuie să credem. Ce le încurca lor, nu îmi închipui. Dar totdeauna, făceam și cu dânșii, făceam și Anul Nou, dar făceam și Crăciunul”, a relatat Parascovia Marin din Răciula.

Mănăstirile din Moldova au început să se redeschidă în 1989, odată ce URSS era pe cale să se destrame. Locașul din Răciula și-a deschis din nou ușile pentru enoriași în 1990, iar în 1994 a fost sfințită biserica de vară.