„Pașaportul COVID” - adoptat de Parlamentul European. Certificatul digital prevede libera circulație în țările UE

Plenul Parlamentului European a aprobat prin vot noile reglementări referitoare la certificatul COVID cu 546 voturi pentru, 93 împotrivă și 51 abțineri în ceea ce-i privește pe cetățenii UE și cu 553 voturi pentru, 91 împotrivă și 46 abțineri pentru resortisanții țărilor terțe.

Certificatul va fi emis gratuit de autoritățile naționale și va fi disponibil în format digital sau pe suport de hârtie. El va include și un cod QR.

„Documentul va dovedi că deținătorul a fost vaccinat, s-a vindecat în urma infectării sau a obținut recent un rezultat negativ la testul COVID-19. În practică, va fi vorba de trei certificate distincte. Se introduce un cadru comun la nivelul Uniunii pentru a asigura interoperabilitatea certificatelor și capacitatea de a le verifica în întreaga Uniune Europeană. Astfel se vor preveni frauda și falsificarea”, precizează sursa citată.

Sistemul se va aplica de la 1 iulie 2021 pe un termen de 12 luni.

PE mai arată că deținerea certificatului nu va fi o condiție prealabilă pentru a putea beneficia de libertatea de circulație. În același timp, certificatul nu va fi considerat un document de călătorie.

„Astăzi, Parlamentul a confirmat ritmul de restabilire a liberei circulații și a unui spațiu Schengen pe deplin funcțional, în timp ce continuăm să luptăm împotriva acestei pandemii. Certificatul digital al UE privind COVID va funcționa începând cu 1 iulie și va asigura călătorii sigure și coordonate în această vară. Statele UE sunt încurajate să se abțină de la impunerea de restricții suplimentare, cu excepția cazului în care acest lucru este strict necesar și proporțional, și este un semnal pozitiv că unele țări eliberează deja certificatul”, a declarat președintele Comisiei pentru libertăți civile, Juan Fernando López Aguilar.

O testare ușor accesibilă, la un preț abordabil

Țările Uniunii sunt încurajate să asigure posibilități de testare ușor accesibile și la prețuri abordabile. La cererea Parlamentului, Comisia a promis să mobilizeze 100 de milioane EUR în cadrul Instrumentului pentru sprijin de urgență. Suma este destinată statelor membre, astfel încât să poată cumpăra teste pentru a emite certificate digitale ale UE privind COVID, se arată într-un comunicat al Parlamentului European.

Toate țările Uniunii Europene trebuie să accepte certificate de vaccinare emise în alte state membre pentru vaccinurile autorizate de Agenția Europeană pentru Medicamente (AEM).

Statele membre decid, în schimb, dacă acceptă și certificatele emise pentru vaccinurile autorizate potrivit procedurilor naționale de autorizare sau pentru cele înscrise pentru utilizare în caz de urgență pe lista Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Toate datele cu caracter personal trebuie prelucrate în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor. Certificatele vor fi verificate offline și nu se vor păstra date cu caracter personal, se mai arată în comunicat.

#pasaport de vaccinare #adoptat #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.