Petrom ar putea cumpăra zăcământul de gaze operat de Black Sea Oil and Gas în Marea Neagră

OMV Petrom, al doilea producător de gaze al țării, ar fi interesată să cumpere concesiunea deținută de compania americană Black Sea Oil and Gas (BSOG) din Marea Neagră, care acum produce aproximativ un miliard de metri cubi de gaze pe an, potrivit unor surse din piață. Totul depinde de ce preț vor cere americanii.

“OMV Petrom va accesa camera de date deschisă de BSOG. Are sens pentru ei, pentru că, pe de o parte, exploatarea este lângă perimetrul Neptun Deep, și, pe de altă parte, compania are activitate de extracție a gazelor din Marea Neagră, prin Petromar, și se pot crea sinergii suplimentare. Este prematur să se anticipeze dacă vor depune o ofertă, depinde de suma cerută de BSOG pentru vânzare, dar este clar că sunt interesați”, ne-au declarat surse din piață.

Amintim că, potrivit unor surse citate de publicația Profit.ro, acționarii BSOG – fondul de investiții Carlyle și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) – au solicitat instituțiilor abilitate din România crearea unei camere de date a proiectului de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (MGD), singura exploatare offshore de gaze nouă din Marea Neagră, în vederea asocierii cu o terță parte sau chiar a vânzării companiei.

„Carlyle și BERD evaluează semnalele privind interesul unor terțe părți (în proiectul Midia Gas Development – n.r.). Acest lucru ar putea avea ca rezultat o asociere a BSOG cu un alt jucător, vânzarea sau, eventual, păstrarea de către Carlyle a investiției în companie”, a răspuns compania la solicitarea Profit.ro.

BSOG este deținută de cel mai mare fond de private equity din lume, Carlyle, așa că intenția americanilor de a vinde nu este neapărat o surpriză, iar piața se aștepta oarecum la asta – Carlyle nu este companie petrolieră. Pe de altă parte, este un moment bun pentru vânzare, pentru că vorbim deja despre un zăcământ nou, care a intrat în producție în iunie, pe fondul prețurilor mari din piață și a cererii de gaze în creștere, în contextul reducerii livrărilor din Federația Rusă. În plus, s-a vorbit despre posibilitatea ca producția zilnică din blocul operat de BSOG să crească, de la 3 milioane de metri cubi de gaze pe zi, acum, la patru milioane, în viitorul apropiat, după depășirea barierelor legislative.

#petrom #Marea Neagră #gaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.