Podul pe care a trecut Eminescu și „Micul Cluj” de la cotitura unui râu. Descoperim Ungheniul din Valea Prutului

Oraşul care ar exista de pe timpul lui Alexandru cel Bun, Ungheni, a fost descoperit de echipa proiectului „Valea Prutului – vatră de civilizație românească”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM) din cadrul Guvernului României. Localitate este dintre cele mai prospere din regiune din punct de vedere economic, cultural și geografic, iar oamenii de aici păstrează cu sfințenie tradițiile neamului.

Denumirea orașului se datorează poziționării în formă de unghi, la una dintre cotiturile Prutului. Cercetătorii spun că Ungheniul de astăzi a fost cândva un sat numit Unghiul.

„Aici, în spațiul acesta s-a creat cultură și istorie. Avem o colecție de troițe românești. Ele sunt monumente, sculptate într-un stil artistic românesc. Avem apoi o colecție bună de port popular, mai ales femeiesc, din acea epocă. Sunt fenomenale, originale, arată toată tradiția românească din acea perioadă. Documentele, cărțile pe care le avem, arată progresul vizibil pe care l-am avut atunci. S-a învățat în limba română, s-a făcut aici un teatru”, relatează directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni, Vasile Iucal.

Clădirea casei de cultură din Ungheni, care găzduiește și muzeul, a fost construită de sovietici, în locul unui cimitir al eroilor români. În memoria unității de cândva cu malul drept al Prutului, instituția de cultură păstrează o bucată din gardul cu sârma ghimpată, după care stă sculptura lui Iisus Hristos răstignit.

Orașul Ungheni a fost primul din Republica Moldova care a schimbat, imediat după independență, denumirea străzilor, din cele sovietice, în nume care aduc omagiu evenimentelor, obiceiurilor și personalităților românești.

„Podul peste Prut eu îl calific ca pe un cadou pentru Ungheni. Această localitate medieval a trecut podul și calea ferată, a impulsat dezvoltarea localității – a crescut numărul populației, de meșteșugari, a crescut relațiile comerciale. Dintr-o localitate medievală a devenit un orășel. Podul l-au trecut personalități de cultură: Eminescu, în 1885, Ion Creangă, Sadoveanu, personalități politice”, susține profesorul de istorie Iurie Cujbă.

Ansamblul de dansuri populare Struguraș, faimos în toată lumea, a apărut în Ungheni. Coregrafa Nina Prikladova instruiește artiști de 40 de ani. Chiar dacă este originară din Ucraina, femeia și-a găsit iubirea în Republica Moldova și a colindat cu echipa de dansatori zeci de țări, ducând acolo farmecul popular românesc.

„Soțul meu este din Ungheni și a absolvit facultatea de teatru la universitatea din Dnepropetrovsk în Ucraina. Conform distribuției, a fost trimis la Ungheni. Și la vremea aceea eram în turneu la Chișinău. Și a venit acolo să vadă concertul. Așa ne-am unit și am venit aici”, își amintește artista.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ungheni este înfrățit cu mai multe localități din România, printre care Iași, Dorohoi, Bistrița și cu sectorul șase al Bucureștiului, dar cea mai frumoasă colaborare o are cu municipiul Cluj-Napoca. Din 2017, anual, Primăria de acolo investește circa 100.000 de euro în dezvoltarea orașului din Valea Prutului.

În cinci ani, la Ungheni s-a creat un parc faimos în toată Republica Moldova, datorită dotării și infrastructurii unice, la care a contribuit financiar România. „Micul Cluj” reprezintă o mândrie pentru localitatea din Valea Prutului, iar autoritățile locale îl îngrijesc ca ochii din cap. Din banii de peste râu s-a termoizolat grădinița, s-a renovat căminul cultural, s-au amenajat terenuri de sport și de joacă.

Potrivit rezultatelor unui sondaj realizat la Ungheni de compania de cercetare IMAS, la comanda proiectului „Valea Prutului – vatră de civilizație românească”, circa 73% dintre cei chestionați cred că relațiile politice dintre Republica Moldova și România sunt la un nivel bun și foarte bun, iar 61% apreciază drept pozitivă cooperarea economică.

Cercetarea mai arată că o bună parte a unghenenilor, mai exact 60%, au rude, prieteni și cunoscuți peste Prut, iar 42% vizitează frecvent România.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Guvernul comunist al Cubei se confruntă cu cea mai gravă criză din istoria sa de la prăbuşirea URSS din 1991. Ţara este măcinată de o criză energetică fără precedent, suprapusă peste o penurie severă de alimente, combustibil, apă şi medicamente, rezultatul unei prăbuşiri economice de amploare, scrie Financial Times.

„Guvernul cubanez şi partidul comunist se confruntă cu cea mai gravă criză de la căderea Uniunii Sovietice, atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Guvernul este falit, şi nu mai poate să importe suficiente alimente sau combustibil” a declarat Bill LeoGrande, cercetător la American University din Washington.

Reţeaua naţională de electricitate a cedat de patru ori în ultimele patru zile, lăsând cea mai mare parte a ţării, inclusiv capitala Havana, fără curent electric. Locuitorii au fost nevoiţi să care găleţi cu apă din cisterne sau fântâni până la casele lor şi să stea la coadă ore întregi pentru pâine şi alte produse esenţiale. Şcolile şi micile businessuri s-au închis temporar, în timp oamenii furioşi au ieşit pe străzi pentru a protesta.

Într-o încercare de calma spiritele, preşedintele Miguel Díaz-Canel a apărut duminică seara la televiziunea de stat îmbrăcat în uniformă militară pentru a avertiza cubanezii să nu ia parte la „vandalism”.

În timp ce autorităţile cubaneze se străduiau să reconecteze reţeaua electrică învechită a ţării, un uragan de categoria unu s-a abătut asupra estului insulei, provocând ploi abundente şi vânturi puternice în zonă, exacerbând problemele deja existente.

Criza energetică survine într-un moment periculos pentru Cuba, care se chinuie să asigure populaţiei resurse vitale, precum alimente, apă şi colectarea gunoiului, şi ale cărei economie a fost afectată de cererea turistică slabă şi de sancţiunile severe ale SUA.

Cubanezii sunt obişnuiţi cu penele de curent, însă problema a devenit din ce în ce mai gravă , întreruperile de patru ore fiind o caracteristică obişnuită a vieţii în Havana, în timp ce în mediul rural acestea durează adesea mai mult de 12 ore pe zi.

Într-un discurs adresat naţiunii săptămâna trecută, prim-ministrul Manuel Marrero a declarat că ţara nu îşi mai poate permite să cumpere suficient combustibil de pe piaţa internaţională pentru a produce energia de care are nevoie.

Livrările din partea aliaţilor internaţionali ai Cubei nu compensează deficitul. Venezuela a redus considerabil livrările de petrol către Cuba în ultimii ani şi, deşi Rusia a crescut livrările de ţiţei, acestea nu sunt suficiente pentru a alimenta insula. China instalează panouri solare pe insulă, dar acesta este un proiect pe termen lung, care nu rezolvă criza din prezent.

Mai mult, guvernul nu a reuşit să întreţină centralele electrice din epoca sovietică şi nu a implementat pe deplin reformele promise, orientate spre piaţă, care ar putea ajuta la tranziţia către o economie mai deschisă.

Embargoul american este sursa penuriei de combustibil. Administraţia Biden a păstrat în vigoare toate măsurile economimce luate împotriva Cubei în era Trump, care, potrivit economiştilor, împiedică miliarde de dolari să intre în conturile statului în fiecare an.

Embargoul american a privat statul cubanez de „„apacitatea de a face multe lucruri, inclusiv de a importa piese de schimb şi combustibil pentru producţia de electricitate”, a declarat Fulton Armstrong, un fost ofiţer naţional de informaţii al SUA pentru America Latină.

Analiştii spun că, pentru a asigura o aprovizionare cu energie sustenabilă , Cuba trebuie să înlocuiască centralele electrice din era sovietică, majoritatea fiind vechi de aproape o jumătate de secol.

„Soluţia este o reformă radicală şi investiţii externe”, a declarat Ricardo Torres, cercetător la Centrul pentru studii latino-americane de la American University.