Profitul Wizz Air, care operează și în Moldova, a aterizat în minus la 213 milioane de euro

Compania aeriană Wizz Air a avertizat că pierderea din trimestrul al patrulea o va depăşi pe cea de 213,6 milioane de euro din trimestrul al treilea, înainte de recuperarea alimentată de cererea din Marea Britanie, scrie Reuters.

Transporatorul a declarat că apariţia variantei Omicron a afectat vânzările în ultima parte a celui de-al treilea trimestru fiscal şi se aşteaptă ca incertitudinile din ianuarie, februare şi martie să continue la instabilitatea companiei.

Companiile aeriene europene au suferit sever în ultimul an deoarece guvernele au impus o serie de restricţii anti-Covid care au afectat bunul mers al acestora.

CEO-ul Jozsef Varadi a declarat pentru Reuters că Wizz Air a redus costurile de transport şi a achiziţionat noi sloturi de aterizare, ceea ce oferă companiei posibilitatea de a concura cu Ryanair şi easyJet odată ce lucrurile vor reveni la normal.

El a spus că firma aeriană a înregistrat o creştere a cererii în Marea Britanie, după ce guvernul a anunţat luni o relaxare a restricţiilor. Ca grup, se aşteaptă să opereze cu 50% mai multă capacitate în august şi septembrie decât în vara lui 2019.
„Ne aşteptăm la o cale de redresare foarte puternică a cererii în următoarele câteva luni”, a declarat Varadi.

Varadi a remarcat, totuşi, o creştere semnificativă a costurilor companiei, combustibilul, salariile şi schimbările de reglementare adăugând presiuni suplimentare, ceea ce va conduce la o creştere a tarifelor pe termen scurt.

CEO-ul Wizz e de părere că marea întrebarea pentru 2022 va fi care companie aeriană va avea cea mai eficientă bază de costuri pentru a oferi preţuri competitive, în timp ce va fi nevoită să jongleze cu un număr mai mare de cheltuieli. Acţiunile Wizz Air au crescut cu 2,5% la începutul tranzacţiilor.

Wizz Air era cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa Centrală şi Est, opera cu o flotă de aeronave 67 Airbus A320 şi 26 Airbus A321 de la 27 baze, pe 525 de rute care asigură legătura între 135 de destinații din 44 de țări transportând 29,6 milioane pasageri. Compania a fost înființată în anul 2003 și a început transportul pasagerilor la 19 mai 2004.

Compania a intrat pe piața din Republica Moldova în 2014 operând zboruri de pe Aeroportul Internaţional Chişinău.

#curse #pierderi #companie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.