„Qatargate”. Atenția se îndreaptă asupra Marocului în scandalul de corupție din UE. Cine este misteriosul spion

Pe măsură ce dezvăluirile despre „Qatargate” cu privire la scandalul de corupție din Parlamentul European ies la iveală, apare o nouă pistă. Şi anume, despre legăturile strânse dintre fostul europarlamentar Antonio Panzeri, care se află în închisoare, și Abderrahim Atmoun, ambasadorul Marocului la Varșovia.

Aşadar, ancheta este îndreptată spre Maroc. Și mai ales spre identitatea lui Mohamed B, un agent al serviciilor secrete marocane (DGED), deja identificat de Paris într-un alt caz, dar niciodată prins.

Noile informații care s-au scurs din ancheta efectuată de judecătorul de la Bruxelles indică un nou actor cheie în acest caz. Persoana aflată în centrul rețelei de corupție europarlamentare nu pare însă a fi grecoaica Eva Kaili, ci fostul europarlamentar socialist italian Pier Antonio Panzeri, fondatorul unei ONG cu numele Fight Impunity, care pare a fi fost o rotiță esențială în reciclarea banilor primiți din Qatar și Maroc pentru a interveni în Parlamentul European favoarea acestor două monarhii islamice.

„O saga pe cât de gravă prin amploare, pe atât de consternantă prin faptul că ar fi putut avea loc atât de mult timp”, a spus un europarlamentar vineri, 16 decembrie. Cu toate că le cunoaște pe câteva dintre persoanele vizate de anchetă – dintre care cinci sunt inculpate și trei încarcerate – eurodeputatul spune că nu a avut și nici nu a auzit nicio suspiciune în privința lor.

Pier Antonio Panzeri, un „un pericol real”

Persoana din centrul celor două anchete este fostul europarlamentar socialist italian Pier Antonio Panzeri, fondatorul ONG-ului Fight Impunity. Acest ONG pare a fi fost o rotiță esențială în reciclarea banilor primiți atât din Qatar, cât și din Maroc pentru a interveni în Parlamentul European în favoarea celor două monarhii islamice.

Fight Impunity ar fi primit bani din Qatar prin intermediul ministrului Muncii din Qatar, Ali Ben Samikh Al-Marri. Acesta s-a deplasat de mai multe ori la Bruxelles cu misiunea de a îmbunătăți imaginea țării sale unde, conform unor estimări greu de confirmat, mii de muncitori ar fi murit pe șantierele Cupei Mondiale de Fotbal.

„Un pact secret” între Panzeri și DGED

Potrivit anchetei, Fight Impunity și Pier Antonio Panzeri au primit bani și din Maroc prin intermediul diplomatului Abderrahim Atmoun, în prezent ambasador în Polonia. Fostul europarlamentar italian și Abderrahim Atmoun au coprezidat comitetul mixt Maroc-Uniunea Europeană (UE) și au fost fotografiați împreună de mai multe ori în timpul unor întâlniri la Bruxelles și la Rabat. Potrivit ziarelor belgiene „Knack” și „Le Soir”, Atmoun este persoana care a intermediat, în 2019, „un pact secret” între Panzeri și DGED, Serviciul de Informații Externe al Marocului.

Documente confidențiale ale misiunii marocane pe lângă UE făcute publice de un hacker în 2014 și 2015 nu atestă că Panzeri ar fi fost plătit de serviciile secrete de la Rabat sau că ar fi fost un agent al acestora. Dar dau naștere unor suspiciuni, Panzeri fiind descris ca un potențial „aliat de greutate”, un „prieten apropiat”, capabil „să contracareze activismul tot mai mare al adversarilor noștri din cadrul Parlamentului” mai ales în chestiunea Saharei de Vest, teritoriu pretins de Rabat, scrie lemonde.fr.

#curuptie #scandal #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Proiectul strategic de instalare a motoarelor de cogenerare la Termoelectrica, finanțat din creditul Băncii Mondiale, intră într-o zonă tensionată. În timp ce Ministerul Energiei negociază direct cu compania turcă Iltekno, alți ofertanți reclamă că sunt ignorați, deși susțin că au prețuri mai mici și oferte conforme tehnic.

Contractul de credit a fost prelungit cu patru luni, iar autoritățile încearcă să încadreze proiectul în plafonul maxim de 86 de milioane de euro. Iltekno, clasată pe primul loc în procedura de achiziție, a avut o ofertă inițială de 111,5 milioane de euro. După negocieri, compania a transmis o ofertă revizuită de 96 de milioane de euro, peste plafonul stabilit, și condiționată de reducerea volumului de lucrări. O parte dintre acestea ar urma să fie realizate ulterior din cont propriu de Termoelectrica.

În paralel, BCC Group din Azerbaidjan a solicitat oficial includerea în negocieri, afirmând că oferta sa reconfirmată este de 75,9 milioane de euro – sub plafonul stabilit de Ministerul Energiei. Surse din cadrul ședințelor interne indică existența unor poziții divergente între instituții: Ministerul Energiei ar susține descalificarea Iltekno, invocând depășirea bugetului și nerespectarea termenului-limită, în timp ce MEPIU și Termoelectrica ar pleda pentru continuarea negocierilor cu compania turcă.

În corespondența dintre Banca Mondială, compania azeră, UCIPE și Ministerul Energiei, se precizează clar că împrumutatul, adică Ministerul Energiei și UCIPE, este cel care decide procedura de procurare. De aici și întrebarea ridicată de mai mulți participanți: de ce nu sunt invitați toți ofertanții la negocieri, pentru a fi selectată cea mai bună ofertă tehnico-economică pentru o întreprindere strategică?

Surse din piață susțin că, pentru a încadra oferta Iltekno în buget, ar exista disponibilitatea ca partea moldovenească să accepte motoare deja fabricate, ale căror caracteristici tehnice nu sunt pe deplin clare. Oficial, această informație nu a fost confirmată.

Contactată de redacția BANI.MD, Ministerul Energiei a transmis că „pe parcursul negocierilor nu putem oferi informații privind derularea acestora, pentru a nu periclita discuțiile, dar și din motive impuse de clauzele contractuale de confidențialitate în vigoare”.

Ministrul Dorin Junghietu a explicat anterior că piața internațională a motoarelor de cogenerare traversează o criză majoră: producători precum Siemens, Wärtsilä sau MAN Energy Solutions au backlog-uri de 2–3 ani, iar costurile au crescut semnificativ din cauza scumpirii materiilor prime, problemelor logistice și cererii explozive generate de centrele de date și contextul războiului din Ucraina. De asemenea, capacitățile propuse de ofertanți au depășit solicitarea inițială – 61–62 MW față de 55 MW – ceea ce a dus la majorarea valorii proiectului.

Cu termen-limită pentru semnarea contractului până la 5 martie, presiunea crește. În joc nu este doar diferența de câteva milioane de euro, ci modelul de guvernanță al unui proiect energetic strategic: negociere directă cu un singur operator sau competiție reală, transparentă, între toți ofertanții eligibili.