Criticii văd invazia Ucrainei de către Rusia drept o dovadă că politica Germaniei de „schimbare prin comerţ“ a fost una greşită. O întreagă generaţie de politicieni este acum sub microscop, inclusiv fostul cancelar Angela Merkel, scrie Deutsche Welle.

Guvernul Ucrainei consideră trupele ruseşti responsabile pentru crimele din Bucha, o suburbie a Kievului, însă preşedintele ţării Volodimir Zelenski arată în acelaşi timp cu degetul către fostul cancelar Angela Merkel.  Acesta a invitat-o pe Merkel în Bucha, ca să vadă cu proprii ochi „la ce a dus politica de 14 ani de concesii către Rusia“.

Zelenski a catalogat decizia luată de Merkel în 2008 împreună cu preşedintele de atunci al Franţei Nicolas Sarkozy de blocare a integrării Ucrainei în NATO drept un „calcul greşit“, care a dus la războiul actual.

Guvernul lui Merkel a continuat să blocheze livrări de arme către Ucraina după anexarea Crimeei în 2014. În acelaşi timp, Germania a aprobat controversatul gazoduct Nord Stream 2.

„Cum ar fi putut Moscova înţelege acest lucru decât ca pe o accep­tare tacită a unei redesenări vio­lente a graniţelor?“ arată Henning Hoff, editor executiv al Internationale Politik Quarterly, o revistă a Con­siliului German pe Relaţii Externe.

Şi partenerii din UE ai Germaniei, ca Polonia, au remarcat tăcerea lui Merkel cu privire la acest aspect. Şi succesorul lui Merkel, Olaf Scholz, a blocat sancţiuni importante din partea UE, a subliniat premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Criticile merg dincolo de foştii sau actualii cancelari germani. Frank-Walter Steinmeier, preşedintele Germaniei şi fost ministru de externe, a fost la rândul său acuzat de relaţii prietenoase cu Rusia.

Ultimii 30 de ani de politici germane externe, privind securitatea şi comerţul sunt luate în vizor. „Prea mult dialog şi prea puţină duritate cu Kremlinul“, scria recent ambasadorul Ucrainei în Germania, Andriy Melnyk.

„Toate guvernele germane de la instalarea la putere a lui Putin au semnalat că o relaţie bună cu Moscova este mai importantă decât soarta Ucrainei, iar acest lucru a încurajat atacul Kremlinului“, arată Stephan Bierling, politolog la Universitatea din Regensburg.

Criticii remarcă faptul că aderenţa Germaniei la o politică de schimbare prin comerţ nu este limitată doar la relaţia cu Rusia, privind şi China, şi avertizează că angajamentul fără condiţii nu duce la liberalizarea dorită a acestor regimuri autocratice.
În pofida criticilor dure, interesul faţă de rolul diplomatic pe care-l poate juca Germania rămâne. În negocierile cu Putin, „avem nevoie de leadershipul personal al cancelarului Olaf Scholz, acesta urmând să fie un test decisiv pentru noua politică externă germană“, a anunţat Melnyk.