Record – Cel mai mare preţ din istorie pentru sucul de portocale

Prețurile la sucul de portocale au crescut marți la cel mai ridicat nivel de când contractele futures au început să se tranzacționeze la New York în 1966, deoarece perspectiva unei producții limitate în Statele Unite, Brazilia și Mexic a stimulat interesul investitorilor pentru acest produs, scrie REUTERS.

Contractul din ianuarie pentru sucul de portocale concentrat congelat (FCOJ) de la Intercontinental Exchange (ICE) a atins un maxim istoric de 4,17 dolari per livră (o livră este echivalentă cu 0,4536 kilograme nr.) în timpul sesiunii, înainte de a scădea înapoi la 3,83 dolari pe livră.

Contractul a crescut cu 90% anul acesta.

„Ocazional, aceste piețe depășesc așteptările noastre cele mai nebunești. A prezis cineva un suc de portocale de 4,00 USD? Potențialul de profit din această tranzacție este uluitor”, a declarat comerciantul Dave Reiter de la Reiter Capital Investments LLC pe X, fost Twitter, referindu-se la poziția pe care și-au construit-o unii investitori. contractul.

„OJ este foarte puțin tranzacționat. Nu este extrem de greu să mutați piața, așa cum este cu porumb sau soia”, a declarat Darin Fessler, SVP, Strategist de piață la Lakefront Futures & Options.

Ibiapaba Netto, director executiv la CitrusBR, asociația care reprezintă producătorii brazilieni de sucuri, a spus că o inversare a situației actuale de aprovizionare strânsă ar dura timp și nu este sigur că se va întâmpla.

Brazilia deține o cotă de 75% din comerțul global cu suc de portocale.

Netto a spus că producătorilor de fructe le este frică să investească pentru a extinde livezile de teamă de boala ecologizării.

„Ultima noastră recoltă mare a fost acum cinci ani. Suntem într-o situație de stocuri practic zero”, a spus el.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#portocale #record #Suc

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Mai mulți retaileri mari din Republica Moldova, în frunte cu milionarul Mircea Baciu (Bomba) și afaceriștii discreți Iurii Starodubov și Vitalie Moraru (Maximum), cer impunerea de taxe vamale și TVA la toate coletele comandate online din afara țării, invocând concurența neloială. Aceștia dar și alții au participat la Clubului Presei Economice. În realitate, această mișcare pare mai degrabă o tentativă disperată de a opri schimbarea inevitabilă a pieței, în care consumatorul are din ce în ce mai mult acces la produse mai ieftine, mai diverse și livrate direct la ușă. E cel puțin ironic să vezi rețele care domină mallurile din Chișinău și au showroomuri de sute de metri pătrați plângându-se de „inechitate” pentru că Temu sau AliExpress livrează un telefon sau o pereche de adidași cu 30% mai ieftin. Dacă aceste magazine tradiționale ar fi oferit prețuri și servicii competitive, clienții nu s-ar fi orientat în masă spre online.

Mai grav este faptul că marii retaileri cer statului să-și folosească pârghiile pentru a le proteja profiturile, sub pretextul apărării bugetului public și al mediului economic local. Ei omit, desigur, să menționeze propriile practici de optimizare fiscală, importurile mascate sau forța de muncă plătită parțial la negru. De cealaltă parte, milioane de moldoveni profită de deschiderea pieței globale și comandă online nu pentru că vor să ocolească sistemul, ci pentru că piața locală nu le oferă nici varietate, nici calitate, nici prețuri decente. În loc să investească în digitalizare, în magazine online sau în îmbunătățirea serviciilor, acești retaileri preferă să ceară guvernului să-i apere de concurență.

În UE, problema a fost rezolvată nu prin interzicerea coletelor, ci prin integrarea giganților internaționali în sistemul fiscal european – vânzătorii plătesc TVA la sursă, iar datele despre colete sunt transmise digital. Moldova ar putea urma același model, fără a penaliza consumatorii. Dar în Moldova, marii jucători cer impozitarea tuturor coletelor, indiferent de valoare, sperând că taxele le vor readuce clienții pierduți. Aceasta este esența luptei: nu pentru buget, ci pentru controlul unei piețe care, încet, dar sigur, scapă din mâinile granzilor. Dacă se va da curs acestor presiuni, vom asista nu la protejarea economiei locale, ci la protejarea privilegiilor unei elite economice care nu vrea să concureze, ci să controleze.