La Bruxelles s-a desfășurat recent o conferință a Parlamentului European care a dezbătut perspectiva ”decolonizării” Rusiei.
Experții au analizat posibilul colaps al Rusiei lui Putin, asemănător destrămării Uniunii Sovietice și a Imperiului țarist.
Evenimentul a evidențiat recunoașterea internațională tot mai mare a identității imperiale a Moscovei și a creșterii amenințărilor pe care aceasta le reprezintă pentru securitatea europeană.
Printre participanți s-au numărat reprezentanți ai popoarelor indigene din Federația Rusă, mulți dintre ei care lucrează de ceva timp în cadrul Forumului Națiunilor Libere din Post-Rusia. Lor li s-au alăturat numeroși deputați ai Parlamentului European și o mulțime de experți internaționali, potrivit Atlantic Council.
Un eveniment de această amploare ar fi fost greu de imaginat cu doar un an în urmă. Cu toate acestea, invazia Ucrainei a introdus cu fermitate subiectul imperialismului rus în curentul european.
În ultimul an, un flux constant de articole analitice și de opinie au apărut în publicații internaționale respectate, acuzându-l pe Vladimir Putin că urmărește o agendă imperială în Ucraina și cerând decolonizarea însăși a Rusiei. Deși încă nu există un consens cu privire la oportunitatea unui nou colaps rusesc, subiectul nu mai este tabu.
Ultimul mare colaps rusesc a surprins lumea și a fost departe de a fi binevenit la nivel universal. Într-adevăr, unii din Occident au văzut dezintegrarea URSS din 1991 ca fiind extrem de destabilizatoare din perspectiva securității internaționale și au căutat să o prevină.
Criticii susțin că comunitatea internațională a fost la fel de adaptată la eforturile lui Vladimir Putin de a reconstrui influența imperială a Rusiei de la începutul mileniului. Al doilea război din Cecenia, invazia Georgiei din 2008 și a Ucrainei din 2014 nu au reușit să perturbe fundamental relațiile dintre Rusia și Occident. Într-adevăr, în domenii precum sectorul energetic, cooperarea a continuat să se aprofundeze chiar și după ce Moscova a anexat ilegal peninsula Crimeea a Ucrainei și a declanșat un război în regiunea Donbas din estul Ucrainei.
Pe măsură ce regimul Putin a încercat să-și reafirme influența imperială în Ucraina, Georgia și alte țări care făceau parte anterior din imperiile țariste și sovietice, Moscova a restrâns, de asemenea, în mod activ drepturile a zeci de grupuri naționale și etnice diferite în interiorul granițelor statului rus modern.
Pe mâna cui pot ajunge armele nucleare?
În ciuda faptului că se numește Federația Rusă, Rusia de astăzi este o țară extrem de centralizată și din ce în ce mai autoritară. Minoritățile naționale din toată Rusia trebuie să se confrunte cu exploatarea colonială a resurselor naturale din țările lor natale, jucând, de asemenea, un rol disproporționat de proeminent în războaiele de agresiune ale Kremlinului.
În ultimul an, ambițiile imperiale ale lui Putin au avut probleme serioase în Ucraina. Dictatorul rus se aștepta la un război scurt, victorios, care să stingă independența Ucrainei și să forțeze țara să revină definitiv pe orbita Kremlinului. În schimb, armata sa invadatoare a suferit pierderi catastrofale atât la nivel de oameni, cât și de armament, pe fondul unei serii de înfrângeri pe câmpul de luptă care au afectat serios reputația Rusiei de superputere militară.
Există diferite perspective asupra problemei imperialismului rus. Unii comentatori susțin existența Rusiei reformate ca un stat cu adevărat federal și larg democratic în limitele sale actuale. Alții susțin că Rusia de astăzi este un imperiu și va rămâne așa până când va fi împărțită într-o serie de țări mai mici.
Această a doua opțiune și mai radicală îi alarmează pe mulți factori de decizie și comentatori occidentali, care se tem că destrămarea Federației Ruse ar avea consecințe dezastruoase pentru proliferarea nucleară și securitatea regională.
Prognoze sumbre anticipează un colaps al Rusiei, care va duce la o consecință haotică marcată de ascensiunea liderilor regionali cu arme nucleare, un pericol ascuns și de o migrație necontrolată care implică zeci de milioane de oameni.
Experiența post-sovietică oferă lecții importante pentru factorii de decizie politică de astăzi, în timp ce privesc în perspectivă posibilitatea din ce în ce mai realistă a unei lumi post-rusia. Deși prăbușirea Federației Ruse este o perspectivă descurajantă, nu trebuie neapărat să se încheie cu un dezastru.
