Scumpirea creditelor amenință băncile cu majorarea numărului rău-platnicilor

În ultima perioadă se atestă o scumpire a creditelor acordate de bănci urmare a majorării ratei de politică monetară la 18,5%. Economiștii susțin că pe termen mediu vom asista la creștere a numărului celor care nu-și vor putea rambursa datoriile.

„Cu siguranță, revizuirea ratelor dobânzilor la credite va influența rata creditelor neperformante. Peste vreo două – trei luni tabloul va fi mai clar. Este partea vizibilă a icebergului, datele publicate de BNM a împrumuturilor dubioase și compromise. Dar incapacitatea de plată care este camuflată cu recreditarea. Formal este tot ok, dar de fapt sunt probleme. Potrivit ultimului sondaj, o parte a populației se confruntă cu probleme la rambursarea împrumuturilor și confirmă că au contractat alte credite pentru a face față celor vechi”, explică economistul Veaceslav Ioniță.

Referindu-se la creșterea cu 9%, la 4,3 miliarde de lei a împrumuturilor noi acordate, economistul susține că indicatorul trebuie analizat împreună cu alte date. De exemplu, dacă s-au luat credite de 1 miliard de lei, dar s-au întors 1,5 miliarde de lei acest lucru arată constrângerea volumului împrumuturilor.

„Avem o creditare continuă destul de ridicată, pentru că oamenii au nevoie să-și achite facturile și să facă anumite cheltuieli. Chiar dacă a crescut rata dobânzii la credite, ele oricum sunt mai mici ca rata inflației. Asta înseamnă că dacă, în prezent, este achiziționat un bun cu 1000 de lei și este achitată o rată de 15%, costul creditului va fi de 1115 lei, dar valoarea bunului va fi de 1130 de lei. Respectiv contractarea împrumuturilor, însă este convenabilă, în condițiile în care bunul achiziționat la anul va fi mai scump față de anul curent”, spune Ioniță.

Economistul Viorel Gîrbu spune că cei care au contractat credite în perioada anterioară cu o rată variabilă vor avea de suferit, deoarece băncile au revizuit ratele la împrumuturi. Instituțiile financiare trebuie să fie mai precaute dacă nu vor să nu piardă clienți, iar populația trebuie să înțeleagă că băncile sunt obligate să revizuiască ratele urmate a deciziei BNM.

„Efectele politicii monetare este pe termen lung. Dobânzile operate de bănci nu au ajuns la 18% așa cum este rata de bază. De suferit au împrumuturile acordate Guvernului – primul care plătește costul politicii monetare este Executivul”, afirmă Gîrbu.

Potrivit ultimelor date ale Băncii Naționale, soldul creditelor neperformante însuma la sfârșitul lunii mai era de 3,8 miliarde de lei față de 3,6 miliarde de lei în mai 2021.

#dobinda #credite #BNM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.