Scumpirile se țin lanț, dar consumul de benzină crește. Cât au importat petroliștii

Chiar dacă prețurile la carburanți cresc de la o zi la alta asta nu-i împiedică pe șoferi să meargă cu automobilele. În prima jumătate de an importurile de carburanți s-au majorat cu 1%, până la 385,3 mii tone, potrivit datelor ANRE.

Importurile de benzină s-au majorat cu 12,6%, la 81,6 mii tone, în timp ce importurile de motorină s-au redus cu 2%, la 275 mii tone. Majorarea importurilor la motorină are loc în al doilea semestru când agricultorii încep recoltarea. Importurile de gaze lichefiate au scăzut cu 0,6%, la 28,5 mii tone.

22 de companii au licență de import și comerț angro cu benzină și motorină, iar pentru import și comerț angro de gaze lichefiate – 12 companii. La sfârșitul lunii iunie 2021, existau 195 de deținători de licențe pentru comercializarea produselor petroliere pe piață. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt 713 stații PECO. Aproape 70% aparțin la 6 companii: Lukoil Moldova (pondere – 17% din total), Petrom Moldova – 13%, Rompetrol Moldova – 11%, Tirex Petrol – 11 %, Datario – 10% (denumire comercială Vento) și Bemol – 5%.

În ceea ce privește țara de import, România reprezintă principalul furnizor de produse petroliere deținând din totalul importat o cotă de 98,77% la benzină și 83,06% la motorină. Această tendință se explică prin prezența pe piața autohtonă a companiilor petroliere care dețin rafinării proprii în statul vecin și distanța mică, care permite importul pe cale rutieră la costuri relativ mici. Din celelalte țări furnizoare de produse petroliere principale pot fi menționate Federația Rusă cu 13,65 %, Bulgaria cu 3,07 % și Belarus cu 0,22 % la motorină.

#import #motorina #benzina #carburanti

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Soia, una dintre culturile strategice ale Republicii Moldova, continuă să piardă teren, arată analiza economistului agricol Iurie Rija. Suprafețele cultivate s-au redus în ultimii cinci ani, iar industria procesării se confruntă, în 2025, cu cea mai severă disfuncționalitate din ultimul deceniu.

„Dacă în 2020 erau semănate aproape 23 de mii de hectare, iar în 2021 suprafața urca la un maxim recent de 29 de mii de hectare, în 2025 soia a ajuns să ocupe doar 19,7 mii hectare, un minim al ultimilor ani. Reorientarea fermierilor este una evidentă: soia rămâne o cultură riscantă, pretențioasă la secetă și costisitoare în inputuri. Interdicția cultivării soiei modificate genetic, benefică pentru menținerea statutului „non-GMO”, limitează însă puternic productivitatea — soiurile non-GMO ating cu greu 1–1,5 t/ha, față de 3 t/ha la culturile modificate genetic”, susține Rija.

Paradoxal, anul 2025 aduce o creștere a randamentului: 1,7 t/ha și o producție totală estimată la 33,5 mii tone, peste nivelul anului trecut. Totuși, această cantitate acoperă doar 30–40% din necesarul intern, evaluat la minimum 100–120 mii tone. Dependența de importuri rămâne sistemică.

„Deși importurile de soia au atins un record de 34,9 mii tone în 2024, în primele zece luni din 2025 acestea s-au prăbușit la 5 120 tone, de 6,5 ori mai puțin decât în perioada similară a anului trecut. Cauza principală este decizia Ucrainei din 4 septembrie 2025 de a introduce o taxă de export de 10% pentru soia și rapiță, măsură menită să stimuleze procesarea internă. Pentru Republica Moldova, efectul a fost un „blocaj aproape total al importurilor”, în special în perioada critică august–octombrie, când procesatorii formau stocurile pentru întregul sezon”, susține Rija.

În lipsa importurilor, industria moldovenească lucrează aproape exclusiv cu soia locală, mai scumpă: 6,50 lei/kg în fermă și circa 7 lei/kg la uzine, comparativ cu 6,20 lei/kg (cu TVA) la ultima livrare ucraineană din iulie 2025.

În același timp, pe piața moldovenească are loc un fenomen cu impact asupra procesatorilor: afluxul masiv de șrot de soia ucrainean. Pentru produsul procesat nu există taxe de export, ceea ce permite uzinelor ucrainene să trimită în Moldova cantități record de șrot la prețuri extrem de mici. Doar în ianuarie–octombrie 2025 au intrat în țară 39 600 tone, depășind recordul absolut al anului 2024 înainte de finalul anului. Prețul mediu al șrotului importat a scăzut la 6,3 lei/kg, determinând procesatorii locali să-și vândă producția aproape la limita rentabilității”, a mai punctat Rija.

Exporturile moldovenești de șrot s-au prăbușit: doar 1 952 tone în primele zece luni din 2025, de trei ori mai puțin decât în aceeași perioadă din 2024. Sectorul procesării intră, astfel, într-o competiție imposibilă cu producătorii din Ucraina, care beneficiază de costuri mult mai reduse la energie și materie primă.

Economistul Iurie Rija subliniază că Republica Moldova are nevoie urgentă de măsuri simetrice celor aplicate de Kiev. Introducerea unei taxe de 10% la importul de șrot de soia și rapiță ar echilibra piața și ar permite procesatorilor locali să supraviețuiască. Veniturile generate ar putea fi folosite pentru susținerea fermierilor — prin prețuri mai atractive la soia — și compensarea parțială a costurilor pentru fermele zootehnice, care depind de șrotul de soia.

„O abordare integrată poate stabiliza lanțul valoric al soiei și poate reduce presiunea importurilor ieftine”, concluzionează Rija. În lipsa intervenției statului, industria moldovenească riscă să intre într-un colaps ireversibil.