Sectorul energetic – cheia soluționării conflictului transnistrean

16 Nov. 2021, 13:54
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
16 Nov. 2021, 13:54 // Actual //  bani.md

După semnarea contractului de livrare a gazului, Moscova și Chișinăul au convenit asupra mai multor activități. Printre acestea se regăsește și organizarea ședinței interguvernamentale pe sectorul energetic. Or, potrivit expertului în energetică, Victor Parlicov, „sectorul energetic este instrumentul principal prin care Federația Rusă își exercită influența și menține statalitatea din stânga Nistrului și ei vor să înțeleagă cât va mai dura și la ce să se aștepte mai departe”.

Din câte înțeleg cei din Federația Rusă au solicitat expres să existe un dialog politic interguvernamental cu Moldova. Moscova vrea să aducă în discuție și problema nerezolvată a statului juridic și legalității privatizării centralei de la Cuciurgan. Or, Republica Moldova are o lege care spune că nu sunt recunoscute privatizările din stânga Nistrului. Iar partea rusă vrea să se asigure că asupra activului din stânga Nistrului nu planează anumite riscuri”, a punctat Parlicov, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

Expertul susține că cheia soluționării conflictului transnistrean este în sectorul energetic. „Soluția nu este nici în plan militar. Politic, desigur că, va fi nevoie de o decizie”.

În opinia lui Parlicov, la comisia interguvernamentală comună cu Moscova, Republica Moldova are nevoie să câștige timp.

Republica Moldova este vulnerabilă din punct de vedere energetic, iar Moscova este deranjată de faptul că Chișinăul lucrează să devină nevulnerabil. Ei înțeleg că e contra cronometru și dacă cei din Ucraina finalizează procesul de sincronizare cu rețeaua electrică din UE, ENTSO-E, atunci Republica se sincronizează simultan cu Ucraina, iar linia Vulcănești – Chișinău va putea fi utilizată fără nicio stație de back to back. Din acel moment, capacitatea de negociere a celor din Federația Rusă și Tiraspol va fi egală cu 0,1%”, a precizat Victor Parlicov.

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.