Șeful NATO, Jens Stoltenberg, va deveni noul guvernator al Băncii Centrale norvegiene

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, va deveni noul guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei, a informat vineri guvernul de la Oslo, transmite Reuters.

Stoltenberg, în vârstă de 62 de ani, îşi va prelua noile atribuţii „în jurul datei de 1 decembrie”, a menţionat Ministerul Finanţelor norvegian, înlăturând astfel posibilele îndoieli cu privire la o plecare a şefului NATO în timpul tensiunilor ridicate dintre Rusia și Occident privind Ucraina.

Anterior, secretarul general al NATO declarase că nu-şi va putea prelua noile atribuţii decât de la 1 octombrie, după încheierea mandatului la Bruxelles, conform Agerpres.

Decizia este contestată de opoziţia norvegiană, care se teme că numirea fostului premier norvegian, de formaţie economist, ar putea slăbi independenţa Norges Bank.

Ida Wolden Bache, viceguvernatoarea Băncii Centrale a Norvegiei şi principala contracandidată a lui Stoltenberg, va asigura interimatul începând cu 1 martie şi până când Stoltenberg îşi va putea prelua mandatul, a anunţat guvernul.

Agenţia dpa aminteşte că Stoltenberg este secretar general al NATO din 2014, iar actualul său mandat urmează să expire în septembrie.

Între anii 2005 şi 2013, Stoltenberg a fost prim-ministru al Norvegiei şi, printre alte posturi guvernamentale, el a mai fost şi ministru de finanţe.

Candidatura lui Stoltenberg la postul de guvernator al Norges Bank a creat controverse în Norvegia, în parte ca urmare a prieteniei apropiate dintre liderul NATO şi actualul premier norvegian Jonas Gahr Store, social-democrat ca şi şeful Alianţei Nord-Atlantice.

Guvernatorul Norges Bank se ocupă de stabilirea ratelor dobânzilor, precum şi de supravegherea puternicului fond suveran al bunăstării pe care îl deţine Norvegia, cel mai mare din lume, cu active de 1.400 de miliarde de dolari.

#guvernator Stoltenberg #NATO

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.