Situație gravă la Aeroportul Chișinău – plin de cârpeli! Tofilat: Desene animate cu terminale și hub-uri interplanetare

E destul o poză ca să înțelegem ce ”management” au făcut timp de 10 ani alde Aviainvest. Acea plapumă plină de cârpeli este peronul Aeroportului Internațional Chișinău. În rest au fost desene animate despre viitoare terminale, povești despre hub-uri transcontinentale sau interplanetare și mulți bani sifonați prin toate mijloacele posibile. Timp de 10 ani nu s-a modernizat mai nimic, chiar dacă conjunctura pieței a fost deosebit de prielnică – creștere vertiginoasă a traficului și dobânzi foarte joase pe piețele internaționale de capital, susține directorul CFM, Oleg Tofilat.

Dânsul spune că apreciază restaurantele și sălile de așteptare din interiorul gării, dar și pentru ele se încasează 13 euro de la fiecare călător dus-întors. Asta ca să nu amintim de acei faimoși 9 euro pentru ”modernizare”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

„Nu avem altceva cu ce să ne lăudăm din moștenirea șoricistă – înregistrarea pasagerilor se petrece exact ca 10 ani în urmă, deplasarea din gară în aeronavă tot cu autocarul se face, alimentarea cu combustibil tot cu camioanele, terminale noi nu au apărut, gestiunea traficului de mașini ce vin și pleacă în tranzit sau în parcare e lacrimogenă… Poate fi cumva mai rău în gestiunea statului? Legea lui Murphy ne sugerează că oricând poate fi mai rău. Mai ales că acum a scăzut dramatic numărul de curse, și următoarele luni veniturile vor fi mai modeste. Dar cu răbdare și dedicație, avem toate șansele de a edifica un aeroport la nivelul exigențelor zilei, mai spune Tofilat.

Aeroportul Internațional Chișinău, luat în concesiune de AviaInvest, a revenit înapoi în administrarea Statului în data de 23 noiembrie 2022, după decizia Curții de Apel Chișinău.

Avia Invest, controlată de Ilan Șor, a luat în concesiune Aeroportul Internațional Chișinău pentru un termen de 49 de ani, iar statul a dat în judecată compania și a cerut anularea contractului de concesionare.

Drept răspuns Avia Invest a dat Moldova în judecată la Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Compania a acuzat autoritățile de la Chișinău că o supun presiunilor și cere despăgubiri de 855 de milioane de euro. O decizie încă nu există.

#pista #dezastru #Aeroport

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.