Ucraina a rămas fără oligarhii vechi, dar există riscul apariției altora noi. Zelenski se gândește la liberalizare

Odată cu începutul unui război pe scară largă în Ucraina, oligarhii ucraineni și-au pierdut bunurile și influența politică. Cu toate acestea, există riscul să apară unii noi. Acest lucru poate pune în pericol finanțarea externă a reconstrucției postbelice a Ucrainei, scrie Bloomberg.

Restabilirea „intereselor oligarhice” a fost catalogată de Fondul Monetar Internațional în raportul său din decembrie drept unul dintre riscurile cheie pentru reforme și viitoarele infuzii de fonduri din partea donatorilor.

Amenințarea cu deturnarea banilor care vor fi alocați pentru „Planul Marshall” este o provocare cheie pentru Ucraina, a spus Valeria Gontareva, fostul șef al Băncii Naționale a Ucrainei, adăugând că „donatorii nu se tem de vechii oligarhi, ci de cei noi”. În același timp, potrivit Valeriei Gontareva, Ucraina este interesată să păstreze niște oligarhi pentru ca aceștia să nu-și transfere bunurile în alte țări.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Potrivit unui diplomat european ce a dorit să-și păstreze anonimatul, țările G7 fac presiuni asupra guvernului ucrainean pentru a relua reforma și lupta împotriva corupției, scrie Bloomberg.

Ucraina are în continuare probleme cu curățarea sistemelor judiciar și fiscal, precum și cu digitizarea achizițiilor de stat, care urmărește să asigure transparența. Din această cauză, viitorul Ucrainei poate fi din nou ruinat de corupție.

„Fluxul de bani care intră în reconstrucție trebuie să fie bine controlat (de donatori), deși într-o oarecare măsură este o iluzie. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu banii din Irak și Afganistan”, a declarat Francis Malige, director general al instituțiilor financiare la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Ucraina devine un stat din ce în ce mai centralizat și militarizat, iar Volodimir Zelenski urmărește politici care ar putea împiedica liberalizarea postbelică. Guvernul a preluat de fapt controlul deplin asupra marilor companii de stat, în special „Ukrnafta” și „Ukrtatnafta”, care anterior erau în sfera intereselor oligarhului Igor Kolomoiski.

În ultimii 10 ani, Ucraina a trecut de pe locul 142 pe locul 116 în indicele de percepție a corupției al Transparency International. Cu toate acestea, după cum se menționează în articol, formarea unei noi clase oligarhice poate avea un impact negativ asupra perspectivelor Ucrainei, deoarece va încetini fluxul de investiții străine și demonopolizarea pieței.

#oligarhi #Zelenski #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.