Stati face dezvăluiri despre procesul cu Kazahstan: După 10 ani de tăcere, e timpul să spunem lucrurilor pe nume

Omul de afaceri Gabriel Stati a venit cu o reacție după ce în spațiul public au apărut informații precum legate de litigiul dintre familia Stati și companiile care le aparțin Ascom Group SA și Terra Raf Trans Traiding LTD împotriva Republicii Kazahstan.

Potrivit omului de afaceri din Republica Moldova, știrile generate de partea kazahă sunt false, căutând astfel justificarea eșecurilor sale, întrucât Decizia din 19 decembrie 2013 rămâne în vigoare, iar Kazahstanul va trebui să plătească prejudiciile.

„Decizia din 19 decembrie 2013 este piatra de temelie, este cel mai important câștig al nostru, adjudecat de un tribunal internațional. Prin Decizia dată nu s-au constatat doar ilegalitățile comise de către Kazahstan, dar și evident au fost stabilite prejudicii, partea kazahă fiind obligată la plata acestora. Evident că de-a lungul anilor Kazahstan a încercat să anuleze această decizie. Competentă în a anula o deciziei arbitrală emisă de Tribunalul suedez este instanța din Suedia. Kazahstan pe bune a folosit orice procedeu procesual ce ar permite să anuleze Decizia din 19 decembrie 2013, dar au eșuat de fiecare dată absolut în orice încercare. Kazahstan a invocat chiar și acțiuni penale, precum ca fiind comise de către mine sau tatăl meu, de fals de acte, de spălare de bani și multe altele. Toate aceste alegații nu și-au găsit nici o confirmare, nici o instanță nu a reținut asemenea argumente. La ziua de azi, Decizia din 19 decembrie 2013 este legală, rămâne în vigoare și a rezistat oricăror critici. După 2013 și până în prezent, de 10 ani, lupta se duce deja pentru încasarea sumelor adjudecate. Procedura juridic nu este simplă. Decizia arbitrală trebuie recunoscută pe teritoriul statelor unde Kazahstan are active, iar apoi se trece la încasarea silită. La momentul actual Decizia arbitrală este recunoscută în majoritatea statelor unde ne-am adresat, și s-a trecut la executarea silită și încasarea prejudiciilor. Dar în fiecare din aceste state se dau lupte grele ani de zile. Până a obține o recunoaștere, Kazahstan constant a abuzat de drepturile sale procedurale, a tergiversat procese, a pus piedici, a contestat orice act juridic. Iar când se ajunge la încasarea forțată, Kazahstan iar invocă comiterea unor infracțiuni, argumente pe care noi deja le cunoaștem ca pe o poezie. Toate aceste acțiuni judiciare create artificial de Kazahstan sunt făcute cu un singur scop: de a nu executa Decizia din 19 decembrie 2013. În diferite state procedura de recunoaștere și încasare se află la diferite etape, deoarece sunt diferențe la nivel de legi naționale. Dar indiferent de țară, foarte ferm, Decizia din 19 decembrie 2013 este recunoscută de toate jurisdicțiile statelor unde ne adresăm. Deși Decizia arbitrală trebuie executată benevol, din 2013, Kazahstan se impune cu înverșunare reparării prejudiciului adjudecat de 10 ani. Iată sunt 10 ani de lupte, litigii, iar finalul este univoc: Kazahstan va plăti conform Deciziei din 19 decembrie 2013. La ora actuală, statul kazah a cheltuit pentru servicii de asistență juridică o sumă ce se apropie de suma prejudiciului ce ni se cuvine. Cum se tolerează asemenea cheltuieli inutile din banii publici ai Republicii Kazahtan, în scopul tergiversării achitării prejudiciului, este o întrebare retorică, dar finalul pentru familia Stati este clar: Republica Kazahstan va plăti conform deciziei arbitrale până în ultimul cent.” se arată în reacția omului de afaceri.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#litigiu #Kazahstan #Stati #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.