SUA se retrag din OMS! Ce impact va avea asupra sănătății publice în Republica Moldova?

Pe 20 ianuarie 2025, Donald Trump a depus jurământul pentru al doilea mandat de președinte al Statelor Unite și a semnat un decret executiv prin care a ordonat retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Acest anunț a stârnit controverse, mai ales având în vedere impactul pe care l-ar putea avea asupra țărilor mai vulnerabile, inclusiv asupra Republicii Moldova. În același timp, aceasta a fost o reacție față de ceea ce Trump a numit „gestionarea defectuoasă a pandemiei de COVID-19” și alte crize globale, acuzând și presiunea financiară disproporționată asupra SUA.

Deși Statele Unite au decis să se retragă din OMS, contribuțiile voluntare ale acestora continuă să domine bugetul organizației (958 milioane de dolari). Pentru bugetul de doi ani care se încheie în 2025, se estimează că SUA va fi cel mai mare contributor unic al OMS, de departe. Se așteaptă să doneze 958 de milioane de dolari, sau aproape 15%, din bugetul de aproximativ 6,5 miliarde de dolari al agenției.

Aproape 70% din bugetul OMS provine din donații, iar cea mai mare parte a contribuției SUA ajunge direct la proiectele ce vizează sănătatea globală, inclusiv programele care au impact direct statele din regiune, precum Republica Moldova.

Pentru Republica Moldova, care beneficiază de finanțare din partea OMS pentru diverse proiecte de sănătate publică și vaccinare, retragerea unui mare donator precum SUA ar putea însemna o reducere a resurselor financiare destinate pentru proiectele de sănătate, în special în contextul crizelor sanitare recente.

La nivel global, contribuțiile financiare ale SUA ajută la derularea unor inițiative care influențează țări ca Moldova. În special, programele de vaccinare și sprijin pentru sistemele de sănătate naționale sunt esențiale pentru țările în dezvoltare. OMS, susținută de donațiile internaționale, a jucat un rol crucial în vaccinarea împotriva COVID-19 în țările din estul Europei, inclusiv în Republica Moldova, unde infrastructura sanitară este adesea sub presiune.

În plus, OMS lucrează în colaborare cu organizații regionale și guvernele naționale pentru a sprijini răspunsurile la crizele sanitare. Moldova, ca parte a acestui sistem internațional de sănătate, a beneficiat de acest sprijin, iar orice schimbare semnificativă în modul de finanțare a OMS ar putea reduce resursele disponibile pentru țara noastră.

Totodată, în contextul unui sistem global de sănătate din ce în ce mai fragmentat, Marea Britanie cu o contribuție de 215 milioane de dolari și Italia cu o contribuție de 100 de milioane de dolari iau în considerare acțiuni similare de retragere sau reformare a OMS. În Marea Britanie, grupul „Action on World Health” (AWH), condus de Nigel Farage, susține o reformă radicală a OMS, care ar trebui să se concentreze pe furnizarea de informații și îndrumări, nu pe impunerea unor politici care afectează suveranitatea națională. Astfel de voci se fac auzite și în Moldova, unde există îngrijorări cu privire la eficiența și independența OMS în fața presiunilor politice externe.

Republica Moldova, care depinde în mare măsură de sprijinul internațional pentru sănătate, ar putea simți impactul negativ al unei posibile scăderi a contribuțiilor financiare. Acest lucru ar putea însemna o scădere a ajutoarelor financiare destinate programelor de vaccinare, infrastructurii sanitare sau altor inițiative care vizează îmbunătățirea sănătății publice. Pe termen lung, o reorganizare majoră a OMS ar putea crea incertitudine privind direcțiile de finanțare și prioritățile sanitare globale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#OMS #sanatate #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Forța de muncă din Republica Moldova rămâne redusă, cu un grad mare de inactivitate economică și diferențe puternice între orașe și sate, bărbați și femei. Datele finale ale Recensământului populației și locuințelor 2024, prezentate de Biroul Național de Statistică, arată că mai puțin de jumătate dintre persoanele de 15 ani și peste participă la piața muncii, în timp ce șomajul lovește în special tinerii și mediul rural.

Potrivit BNS, forța de muncă (populația economic activă) a constituit 862,9 mii persoane dintr-un total de 1,946 milioane persoane cu vârsta de 15 ani și peste. Cu alte cuvinte, rata de participare la forța de muncă este de doar 44,3%, restul de 55,7% reprezentând populație în afara forței de muncă – pensionari, elevi și studenți, casnici, persoane în incapacitate de muncă sau persoane inactive care nu lucrează și nici nu caută un loc de muncă. În segmentul de vârstă de muncă 15–64 de ani, rata de participare este mai mare, de 54,3%, însă aproape jumătate (45,7%) din populație rămâne economic inactivă.

Structura pe sexe scoate în evidență un decalaj clar: la populația de 15 ani și peste, rata de participare a bărbaților este de 49,8%, cu 10,1 puncte procentuale peste cea a femeilor (39,7%). În grupa 15–64 ani, diferența se menține (58,1% la bărbați față de 50,7% la femei). În mediul urban, participarea la forța de muncă este vizibil mai ridicată decât în rural: 52% față de 48% la populația de 15 ani și peste, iar la grupa 15–64 ani rata ajunge la 61,6% în orașe, comparativ cu 47,7% în sate.

Din totalul populației de 15 ani și peste, 782,6 mii persoane erau ocupate, rata de ocupare fiind de 40,2%. Bărbații au o rată de ocupare de 44,2%, cu 7,5 puncte procentuale peste femei (36,8%). Diferențele urban–rural sunt la fel de pronunțate: aproape jumătate dintre locuitorii orașelor sunt ocupați (48,9%), în timp ce în sate doar o treime (32,7%) au un loc de muncă. Pentru grupa de vârstă 15–64 ani, rata de ocupare este de 49%.

Vârsta „de vârf” pe piața muncii este între 35 și 49 de ani. Cea mai mare rată de ocupare se înregistrează la persoanele de 40–44 ani – 61,7%, urmate de grupele 35–39 ani (60,6%) și 45–49 ani (60,2%). La polul opus, doar 6,8% dintre tinerii de 15–19 ani și 5,1% dintre vârstnicii de 70 de ani și peste sunt ocupați. Din punct de vedere al stării civile, persoanele căsătorite au cea mai mare rată de participare la forța de muncă – 51,4%, cu vârf în mediul urban, unde ajunge la 60,6%.

Pe ansamblu, piața muncii este dominată de salariați: 95,1% din populația ocupată de 15 ani și peste lucrează ca angajați, în timp ce doar 3,5% sunt lucrători pe cont propriu, 1,1% patroni și 0,2% lucrători familiali neremunerați. În mediul rural, ponderea lucrătorilor pe cont propriu și a celor familiali neremunerați este mai mare decât în urban, ceea ce reflectă rolul încă important al agriculturii și al activităților de subzistență.

Strucura ocupațională arată preponderența specialiștilor în diverse domenii (22,1% din totalul populației ocupate), urmați de muncitori calificați și asimilați (15,2%) și lucrători în servicii și comerț (14,5%). Femeile sunt puternic reprezentate în zona profesiilor intelectuale și de servicii (pondere de 2,2 ori mai mare decât bărbații în rândul specialiștilor), în timp ce bărbații domină categoriile de muncitori calificați și construcții. Sectorul serviciilor absorbe 67,9% din populația ocupată, industria 14,6%, construcțiile 9,9%, iar agricultura doar 7,6%, însă cu ponderi mult mai mari în rândul bărbaților și al locuitorilor de la sate.

Teritorial, municipiul Chișinău concentrează aproape 40% din populația ocupată, confirmându-și rolul de principal centru economic și de atracție pentru forța de muncă. Regiunea Centru cumulează 25% din persoanele ocupate, Nordul – 21,1%, Sudul – 10,9%, iar UTA Găgăuzia – 3,6%. În același timp, rata de participare la forța de muncă variază puternic pe raioane: peste media națională de 44,3% se situează Chișinău (56,1%), Bălți (50,5%), Ialoveni (46,2%), Criuleni (45,6%) și Strășeni (45,2%). Cele mai mici niveluri de participare se înregistrează în raioanele Briceni (28,5%), Nisporeni (32,6%) și Dondușeni (33,6%), zone marcate de un grad înalt de îmbătrânire a populației.

Mobilitatea forței de muncă rămâne relativ scăzută: 69,8% dintre persoanele ocupate lucrează în localitatea de reședință obișnuită, 13,2% în localități proxime din același raion sau municipiu, 10,5% în alte raioane sau municipii și 5,8% într-o altă țară. Populația urbană este mult mai ancorată local (88,7% lucrează în localitatea de reședință), în timp ce în rural aproape jumătate dintre cei ocupați se deplasează pentru muncă în alte localități, raioane sau peste hotare.

În ceea ce privește șomajul, recensământul indică 80,2 mii șomeri, rata șomajului pentru populația de 15 ani și peste fiind de 9,3%. Bărbații sunt afectați într-o măsură mai mare decât femeile: 11,1% față de 7,3%. Diferențele urbane–rurale sunt din nou puternice: rata șomajului în mediul rural este de 13,3%, cu 7,4 puncte procentuale peste cea din mediul urban (5,9%). Tinerii de 15–24 ani înregistrează cea mai mare rată a șomajului – 16,7%, indicatorul urcând la 22,3% pentru tinerii din mediul rural.

Pe lângă indicatorii clasici de piață a muncii, BNS atrage atenția și asupra dimensiunii inactivității: 55,7% din populația de 15 ani și peste este în afara forței de muncă. Aproape jumătate dintre aceștia sunt pensionari (48,4%), 13,8% elevi și studenți, 9,6% casnici, 2,8% persoane în incapacitate permanentă de muncă, iar 25,4% se află în „altă situație”, categorie în care peste o treime reprezintă forță de muncă potențială – persoane care fie nu caută de lucru, dar ar fi disponibile să lucreze, fie caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile imediat.