Taxarea tutunului în UE. Unde Moldova are restanțe. Interviu cu Gregoire Verdeaux, PMI

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în prezent, sunt aproximativ 1,1 miliarde de fumători în lume şi că acest număr nu se va schimba semnificativ până în 2025. Fumatul ucide anual peste 8 milioane de oameni la nivel mondial. În lupta cu fumatul, măsurile existente de control al tutunului s-au dovedit a fi insuficiente. Din acest motiv, tot mai multe țări oferă fumătorilor adulți informații despre alternative fără fum, care sunt reglementate și taxate diferențiat față de țigări. Gregoire Verdeaux, Senior Vice President External Affairs la Philip Morris International (PMI), susține că Republica Moldova este în urma acestor guverne și ar trebui să ia în considerare practicile țărilor europene, întrucât este stat candidat la aderarea la UE.

Gregoire Verdeaux afirmă că cel mai bun lucru pe care îl poate face un fumător este să renunțe complet la consumul de tutun și nicotină, scrie unimedia.info.

„Punctul critic este să comunicăm fumătorilor adulți că cel mai bun lucru pe care îl pot face este să renunțe la țigări. Dacă însă ei vor continua să fumeze, atunci este mai bine să ia în considerare alternativele fără fum, care sunt mai puțin nocive”, a declarat Senior Vice President External Affairs la PMI.

Practic toate statele europene aplică o taxare diferențiată pentru produsele fără fum, precum țigările electronice și produsele de tutun destinate încălzirii, care sunt mai puțin nocive în comparație cu țigările tradiționale.

„Ideea aici este să ajustăm reglementarea și taxarea. Trebuie să punem accentul pe produsele care sunt mai puțin dăunătoare față de cele care sunt mai nocive. Din păcate, să fiu sincer, la acest capitol, Guvernul Republicii Moldova este în urma altor guverne europene”, a adăugat Gregoire Verdeaux.

Potrivit analizelor, în UE, diferența dintre acciza aplicată la produsele fără fum și țigările tradiționale este de peste 60%, iar Republica Moldova, care aspiră să se alăture Uniunii Europene, ar trebui să urmeze aceste practici.

„Există două componente legislative majore în cadrul UE, una care ține de reglementare, iar cealaltă de taxare. TPD și TED, dacă e să vorbesc în termeni oficiali. Aceste două componente au prevederi diferite în privința țigărilor și a produselor fără fum. Este important ca Republica Moldova să creeze un cadru legislativ corect pentru produsele fără fum, o reglementare și taxare corectă, astfel încât ele să aibă prioritate. Doar așa putem îndepărta oamenii de țigări. În cazul în care nu vor renunța la fumat, vor avea alternative”, a menționat Senior Vice President External Affairs la PMI.

Cadrul de reglementare ar trebui să le permită fumătorilor adulți accesul la informații corecte, care să nu-i inducă în eroare și care au la bază date științifice În plus, aceste informații i-ar ajuta să cunoască diferența dintre produsele fără fum şi țigări. Alternativele fără fum nu sunt lipsite de riscuri și conțin nicotină, care provoacă dependență. Totuși, acestea sunt o alegere mai bună decât continuarea fumatului, dacă sunt fundamentate științific și fabricate conform măsurilor corespunzătoare de control al siguranței și calității.

#tutun #taxe #sanatate

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.