Trei giganţi bat palma pentru un proiect de anvergură în domeniul apărării: Japonia, Marea Britanie şi Italia

Pentru Tokyo şi Londra, acesta reprezintă punctul culminant al unor legături de apărare tot mai strânse, care, la rândul lor, oferă Marii Britanii un rol mai important în materie de securitate în Asia şi oferă Japoniei noi parteneri de securitate care o pot ajuta să contracareze puterea militară în creştere a Chinei.

Presiunea de a fuziona proiectul de avioane de luptă Tempest, condus de britanici, cu programul japonez de avioane de luptă F-X a fost raportată pentru prima dată de Reuters în luna iulie. Va fi pentru prima dată când Japonia va colabora cu alte ţări în afara Statelor Unite la un proiect major de echipamente de apărare.

Anunţul va avea loc înainte ca Japonia să facă publică o nouă strategie de securitate naţională şi un plan de achiziţii militare, în jurul jumătăţii lunii decembrie, au precizat sursele.

Această înzestrare cu armament, care ar putea dubla bugetul de apărare al ţării până la aproximativ 5% din produsul intern brut (PIB) în următorii cinci ani, va plăti pentru noi arme, inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune menite să descurajeze China să recurgă la acţiuni militare în Marea Chinei de Est şi în zonă.

Discuţiile dintre Japonia, Marea Britanie şi Italia cu privire la noul avion de luptă, care va fi condus de BAE Systems şi Mitsubishi Heavy Industries, vor continua anul viitor pentru a pune la punct detaliile proiectului, cum ar fi cota de muncă şi modelele variantelor pe care fiecare partener le va desfăşura, au precizat sursele citate.
Partidul Liberal Democrat, aflat la guvernare în Japonia, analizează, de asemenea, propuneri de relaxare a normelor privind exporturile militare, astfel încât avionul de luptă comun să poată fi exportat, a declarat într-un interviu acordat luna trecută Itsunori Onodera, fost ministru japonez al apărării şi deputat influent.

#luptă #puteri #avion

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur intră, la începutul anului 2026, într-o etapă decisivă, după susținerea politică exprimată de Consiliul UE în luna ianuarie. Deși documentul nu este încă ratificat oficial și urmează să fie avizat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și votat în Parlamentul European, direcția strategică este deja conturată: Uniunea Europeană își consolidează relațiile comerciale cu America de Sud, inclusiv ca reacție la tensiunile tarifare cu Statele Unite.

Potrivit analizei realizate de economistul Iurie Rija, relația comercială UE–Mercosur este una profund asimetrică. În 2024, schimburile comerciale au depășit 111 miliarde de euro, însă pentru Uniunea Europeană, Mercosur reprezintă doar 2,14% din totalul exporturilor sale globale. În schimb, pentru statele sud-americane, UE este al doilea partener comercial, absorbind 13–14% din exporturile lor totale, în special produse agricole, alimentare și materii prime.

Structura comerțului explică dezechilibrul. Mercosur exportă masiv produse agricole, soia, cafea, cereale, carne și zahăr, în timp ce UE livrează bunuri industriale cu valoare adăugată mare – mașini, echipamente, produse chimice și farmaceutice. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale pentru 91% dintre exporturile UE către Mercosur și pentru 92% dintre exporturile Mercosur către UE, inclusiv reducerea drastică a tarifelor de până la 35% aplicate anterior produselor industriale europene.

Pentru Republica Moldova, impactul nu vine din zona unui „șoc” de preț la alimente, avertizează Iurie Rija. Contingentele tarifare negociate pentru carne, zahăr sau produse de bază sunt marginale raportate la consumul total al UE și nu au capacitatea de a genera distorsiuni majore de preț nici în Uniunea Europeană, nici pe piața moldovenească. Moldova rămâne, oricum, dependentă structural de importuri la carne și zahăr.

Presiunile reale apar însă în segmentele orientate spre export, unde Republica Moldova este deja integrată în piața europeană. Cele mai vulnerabile domenii sunt mierea de albine, bioetanolul, uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia. În cazul mierii, acordul introduce un contingent de 45 de mii de tone fără taxe vamale din Mercosur, echivalent cu 10% din consumul UE și circa un sfert din totalul importurilor. În acest context, exportatorii moldoveni, care livrează anual 4–4,5 mii de tone pe piața europeană, vor fi nevoiți să concureze cu producători sud-americani cu costuri mult mai mici.

O situație similară se conturează pe piața bioetanolului. Eliminarea taxelor pentru un contingent de 450 de mii de tone din Mercosur va intensifica concurența pentru producătorii moldoveni, cu efect direct asupra marjelor de profit și, implicit, asupra prețului de achiziție a porumbului, una dintre cele mai sensibile culturi agricole pentru Republica Moldova.

În cazul uleiului de floarea-soarelui și al uleiului de soia, acordul nu prevede contingente tarifare, ceea ce înseamnă acces nelimitat fără taxe pe piața UE. Deși, în prezent, Moldova exportă volume semnificativ mai mari decât Argentina către UE, eliminarea taxelor va face piața europeană mult mai atractivă pentru producătorii sud-americani, cu riscul comprimării marjelor de procesare în întreg bazinul Mării Negre.

Potrivit lui Iurie Rija, clauza de salvgardare inclusă în acord, care permite UE să reintroducă temporar taxe vamale în cazul unor prejudicii grave pentru industrie, rămâne un instrument limitat și reactiv. În aceste condiții, pentru Republica Moldova, adaptarea nu ține de protecționism, ci de consolidarea capacităților de procesare, diferențierea prin calitate și trasabilitate și poziționarea mai clară pe nișe premium.

Concluzia economistului este una pragmatică: acordul UE–Mercosur nu amenință accesul Moldovei pe piața europeană, dar va reduce marjele de profit în sectoarele-cheie orientate spre export, într-o piață europeană care va deveni structural mai competitivă odată cu intrarea în vigoare a acestui acord.