Un eurodeuptat confirmă: România a cumpărat portul Giurgiulești. O mișcare deșteaptă și vitală pentru regiune

România a achiziționat portul internațional Giurgiulești, singurul port al Republicii Moldova cu acces la Dunăre și Marea Neagră, a anunțat europarlamentarul Nicu Ștefănuță. Informația a fost făcută publică într-o postare online, după o întâlnire pe care noul premier al Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, a avut-o cu mai mulți eurodeputați români.

Potrivit lui Ștefănuță, tranzacția reprezintă „o investiție strategică și deșteaptă”, având în vedere importanța portului Giurgiulești în infrastructura critică a Republicii Moldova și rolul său în conectarea economică regională.

„Una dintre marile probleme pentru aderarea Moldovei la UE este starea economiei, net inferioară standardelor europene. Alegerea lui Alexandru Munteanu, un manager internațional cu multă experiență, este un răspuns la întrebarea: cum atragem investiții serioase în Republica Moldova? Cum ridicăm nivelul de trai al oamenilor?”, a scris europarlamentarul.

El a subliniat că România poate juca un rol esențial în dezvoltarea economică a Chișinăului. „România este parte din soluție. Recent a cumpărat portul Giurgiulești. Nu mulți știu că această achiziție este o investiție strategică și deșteaptă, pentru că un port este infrastructură critică”, a declarat Ștefănuță.

Europarlamentarul a lăudat, totodată, „seriozitatea și unitatea” de care dă dovadă Republica Moldova în procesul de reforme și în parcursul european. „Moldova trebuie să fie în UE alături de țara soră România”, a conchis acesta.

Tranzacția privind portul Giurgiulești nu a fost deocamdată comentată de ministerul Dezvoltării Regionale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Dunare #Giurgiulești #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.