Un grec vrea să cumpere rafinăria rușilor din Bulgaria, Lukoil

Un om de afaceri grec este foarte interesat de cumpărarea rafinăriei Lukoil Neftofim. Despre aceasta relatează publicația IntelligenceOnline, potrivit căreia Dimitrios Dotsios, fost membru al Barton’s Family Capital, a cerut ajutorul gigantului american de consultanță McKinsey pentru a încerca să cumpere rafinăria, scrie Sega, potrivit Rador Radio România.

Informațiile despre interesul omului de afaceri nu sunt noi. Încă din primăvară, aceeași publicație a anunţat că Dotsios negociază cu grupul rus Lukoil pentru rafinăria acestuia din Bulgaria. Achiziția se poate face prin compania americană Aecus Inc., controlată de Dotsios. “The Times” a descris Barton’s Family Capital ca fiind o firmă de investiții cu sediul la Londra, care gestionează banii oamenilor de afaceri bogaţi din America.

Despre vânzarea unităților de producție ale Lukoil din Bulgaria s-a discutat în toamna anului 2023. Ministrul de Finanțe de atunci, Asen Vasilev, a anunțat că presiunea guvernului bulgar asupra activelor energetice rusești din Bulgaria a determinat Lukoil Neftohim să demareze procesul de vânzare a celei mai mari rafinării din Europa de Sud-Est – cea de la Burgas. Vasilev a anunțat chiar că, în timpul vizitei sale în SUA, a discutat cu reprezentanți ai administrației americane despre necesitatea găsirii unui cumpărător pentru rafinăria de la Burgas.

Inițial, Lukoil a negat că se gândeşte să-și vândă rafinăria din Bulgaria, dar o lună mai târziu a recunoscut că își va revizui strategia privind activele sale în Bulgaria. După invazia militară în Ucraina, Bulgaria a luat concesiunea portului rafinăriei, după care a redus serios efectul derogării (scutirea de la sancțiunile petroliere împotriva Rusiei) pentru import și prelucrare de petrolul rusesc și export al produselor petroliere obţinute. De la 1 martie 2024, importul și prelucrarea petrolului rusesc în Bulgaria a fost complet oprit. De asemenea, a fost introdusă o taxă suplimentară pentru impozitarea profitului excedentar al companiei pentru 2022 și 2023, precum și plata unei taxe speciale către Fondul pentru securitatea sistemului de energie electrică, din cauza diferenței de preț a petrolului rusesc ieftin și tipului de petrol Brent european.

Într-un comunicat de presă al companiei din decembrie 2023, s-a precizat că se caută un cumpărător atât pentru rafinăria din Burgas, cât și pentru rețeaua de benzinării din toată Bulgaria. Lukoil s-a plâns de legi discriminatorii și alte „decizii politice incorecte, părtinitoare față de rafinărie”, care nu au nimic de-a face cu reglementarea civilizată a marilor afaceri și cu creșterea veniturilor în bugetul țării. De aceea, compania a început să lucreze la revizuirea strategiei sale privind activele pe care le deţine în Bulgaria. Și cu ajutorul consultanților internaționali, se vor analiza diferite opțiuni, inclusiv vânzarea afacerii. Politicieni și economiști bulgari au subliniat că, cel mai probabil, cumpărătorul rafinăriei de la Burgas va fi gigantul energetic azer SOCAR.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#vinzare #Lukoil #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În perioada 2006–2024, regiunea transnistreană a trecut printr-o schimbare a orientării comerciale. A redus dependența de Federația Rusă și aa ccelerat integrarea în piața Uniunii Europene. Procesul a fost determinat de contextul geopolitic, dar și de avantajele oferite de UE în materie de acces pe piață, chiar și în lipsa unui statut politic clar pentru regiune, anunță Biroul de reintegrare.

Dacă în 2006 exporturile transnistrene către Rusia se ridicau la 128,3 milioane euro, iar cele către UE la doar 56,8 milioane euro, începând cu 2007 – odată cu aderarea României și Bulgariei la UE – balanța s-a înclinat în favoarea Europei. În acel an, exporturile către UE au atins 197 milioane euro, depășind pentru prima dată volumul celor livrate în Federația Rusă.

Un moment decisiv l-a constituit includerea regiunii, în 2008, în regimul de Preferințe Comerciale Autonome oferit de UE, iar în 2016 în Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), parte a Acordului de Asociere dintre UE și Republica Moldova. Aceste instrumente au permis companiilor din regiune – care activează legal în cadrul juridic al Republicii Moldova – să exporte fără taxe și fără cote pe piața europeană. Chiar și în condițiile statutului politic nerezolvat, tot mai mulți agenți economici transnistreni s-au adaptat la cerințele de calitate și conformitate ale UE pentru a menține acest acces vital.

În paralel, exporturile către Federația Rusă au înregistrat un declin constant: de la un vârf de 252,9 milioane euro în 2008, acestea s-au prăbușit până la 21,1 milioane euro în 2024. Printre cauze se numără instabilitatea geopolitică, scăderea cererii și destrămarea rețelelor logistice, cu un punct de cotitură evident după declanșarea invaziei ruse în Ucraina în februarie 2022.

Exporturile către UE au urmat un traseu ascendent clar, depășind 320 milioane euro în anii 2021 și 2022. Această tendință de reorientare spre Vest este dublată de o creștere semnificativă a volumului importurilor. Astfel, importurile regiunii au crescut de la 153 milioane euro în 2016 la 740 milioane euro în 2021, ceea ce reflectă atât expansiunea reală a comerțului, cât și o mai bună raportare a fluxurilor comerciale.

Importurile din UE au crescut substanțial, de la 32,7 milioane euro în 2006 la aproape 380 milioane euro în 2023, consolidând statutul Uniunii Europene drept principal partener comercial. Ucraina a cunoscut un salt remarcabil după 2017, cu un vârf de 144 milioane euro în 2018, în timp ce Rusia și-a pierdut treptat rolul de furnizor-cheie, înregistrând un declin accentuat după 2019. În același timp, și alte state și-au crescut ponderea în totalul importurilor, ceea ce indică o diversificare tot mai mare a surselor de aprovizionare.

În ansamblu, regiunea transnistreană s-a reorientat durabil spre piața UE, nu doar din considerente economice, ci și ca reacție pragmatică la noile realități geopolitice. Această evoluție consolidează o tendință clară de integrare economică europeană, chiar și în lipsa unei recunoașteri politice sau soluții instituționale pentru statutul regiunii.