Viceprim-ministrul pentru digitalizare va coordona activitatea a trei instituții publice. Care sunt acestea

Odată ce funcția de viceprim-ministru pentru digitalizare este nouă în cadrul unui Guvern, la ședința de joi, 12 august curent, au fost stabilite domeniile de activitate ale lui Iurie Țurcanu. Astfel, pe lângă faptul că va fi responsabil de inovarea sectorului public, modernizarea serviciilor publice și proceselor administrative, aplicarea tehnologiei informației și a comunicațiilor în sectorul public și dezvoltarea societății informaționale; va coordona activitatea a trei instituții publice, scrie Realitatea.md.

Este vorba despre Agentia de Guvernare Electronică, Agenția Servicii Publice și Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică.

Proiectul de mai jos conține prevederi referitoare la necesitatea coordonării de către viceprim-ministrului pentru digitalizare a numirii în funcție și eliberarea din funcţie de către fondator a directorului, precum și a directorului adjunct/directorilor adjuncți ai instituțiilor respective. Totodată, desemnarea și revocarea membrilor consiliilor instituțiilor respective urmează să fie coordonate de către fondator cu viceprim-ministrul pentru digitalizare.

Amintim că este pentru prima dată când în cadrul Guvernului a apărut un om care să ocupe funcția de viceprim-ministru pe digitalizare. Potrivit programului de guvernare prezentat înainte de învestirea Cabinetului de miniștri în frunte cu prim-ministra Natalia Gavrilița, prioritățile în acest domeniu sunt de-a dreptul revoluționare pentru moldoveni, începând cu faptul că viața ne-ar putea fi ușurată „cu mai puține vizite la ghișeu și cu mai puține documente pe hârtie”.

#iurie turcanu #digitalizare #ASP

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

China a adoptat o versiune revizuită a Legii comerțului exterior, menită să extindă semnificativ instrumentele de care dispune Beijingul în eventualitatea unor confruntări comerciale cu partenerii săi externi, relatează Reuters. Noile amendamente permit, între altele, restricționarea exporturilor chineze – de la minerale strategice până la produse de larg consum, inclusiv jucării sexuale.

Potrivit agenției, revizuirea cadrului legal are și un obiectiv strategic mai larg: convingerea statelor membre ale unui important bloc comercial transpacific, creat inițial pentru a contracara influența crescândă a Chinei, că această putere industrială merită un loc la masa negocierilor. În paralel, Beijingul încearcă să-și reducă dependența economică de Statele Unite.

Noua Lege a comerțului exterior acordă autorităților politice competențe sporite pentru a răspunde partenerilor care încearcă să limiteze exporturile Chinei. Printre instrumentele prevăzute se numără utilizarea așa-numitelor „liste negative”, care permit deschiderea selectivă a unor sectoare restricționate pentru companiile străine.

Revizuirea legislativă se concentrează pe domenii-cheie precum comerțul digital, comerțul „verde” și protecția drepturilor de proprietate intelectuală – îmbunătățiri considerate esențiale pentru ca China să se alinieze standardelor CPTPP (Acordul Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Transpacific).

Diplomați din domeniul comerțului citați de Reuters afirmă că Beijingul a înăsprit formulările legale și pentru a se pregăti de posibile litigii intentate de companii private, care au un rol tot mai influent în economia chineză.

„Ministerele au devenit mult mai sensibile la criticile venite din partea sectorului privat”, a declarat un diplomat comercial occidental cu experiență îndelungată în relația cu China. „China este o țară a statului de drept, nu un spațiu al haosului total. Este mai bine ca totul să fie clar stabilit, negru pe alb.”

Potrivit acelorași surse diplomatice, guvernul chinez ar putea intra tot mai frecvent în conflict cu mediul de afaceri intern în încercarea de a impune interdicții comerciale de amploare, cum a fost cazul blocării totale a importurilor de produse marine din Japonia. Aceste tensiuni se suprapun peste rivalitatea geopolitică dintre cele două mari economii asiatice, alimentată inclusiv de disputa privind Taiwanul.