Consumatorii rămași fără furnizor de gaze vor plăti tarife mai mari, în regim de „ultimă opțiune”, din 1 februarie

23 Ian. 2026, 12:28
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
23 Ian. 2026, 12:28 // Actual //  Grîu Tatiana

Consumatorii care și-au pierdut furnizorul de gaze naturale vor plăti mai mult pentru gaze, după ce Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a aprobat noile prețuri aplicabile în regim de ultimă opțiune, începând cu 1 februarie 2026. Acești consumatori vor fi aprovizionați temporar de Energocom, desemnat furnizor de ultimă opțiune, în situațiile în care furnizorul anterior și-a încetat activitatea, i-a fost suspendată sau retrasă licența ori se află în imposibilitatea de a livra gaze naturale. 

Pentru luna februarie, prețul reglementat al gazelor naturale în regim de ultimă opțiune va fi de 14,260 lei/m³, fără TVA, pentru consumatorii racordați la rețelele de distribuție de joasă presiune. În cazul rețelelor de medie presiune, tariful aprobat este de 10,650 lei/m³, fără TVA, iar pentru rețelele de înaltă presiune – 9,449 lei/m³, fără TVA. Pentru livrările la punctele de ieșire din rețelele de transport, prețul va constitui 9,322 lei/m³, fără TVA.

Comparativ cu luna ianuarie 2026, prețurile pentru februarie sunt mai mari. Astfel, tarifele cresc cu aproximativ 7,8% pentru rețelele de joasă presiune, cu 10,7% pentru cele de medie presiune, cu 12,2% pentru rețelele de înaltă presiune și cu circa 12,4% la nivelul rețelelor de transport.

Directorul general ANRE, Alexei Taran, a subliniat în cadrul ședinței că aceste prețuri nu se aplică tuturor consumatorilor, ci exclusiv celor aflați temporar în regim de ultimă opțiune, măsura fiind menită să asigure continuitatea livrărilor și securitatea aprovizionării cu gaze naturale, fiind aprobate lunar.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.