Transportatorii solicită autorităților să implementeze măsuri pentru redresarea sectorului după criza COVID-19

02 Iul. 2021, 10:45
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
02 Iul. 2021, 10:45 // Actual //  MD Bani

Asociațiile Patronale din domeniul transportului rutier reprezentate în Consiliul Consultativ al Ministerului Economiei și Infrastructurii solicită ajutor de la autorități pentru a implementa măsuri de redresare a sectorului după criza de coronavirus. În acest sens ei au lansat un apel public demnat de mai multe asociații de transport.

Astfel, transportatorii spun că criza de coronavirus au afectat semnificativ această ramură a economie.

„În ultimii 2 ani, pandemia de COVID-19 a afectat din plin mobilitatea umană, subminând dezvoltarea eficientă a ramurii transporturilor rutiere. Conform estimărilor Uniunii Internaționale a Transportului Rutier (IRU) doar transporturile rutiere de pasageri la nivel european au suferit în perioada pandemiei pierderi de 447 miliarde de euro, aceeași sumă fiind estimată ca și necesară pentru relansarea ramurii.”, se arată în apelul public.

Asociațiile oferă exemplul țărilor din UE care beneficiază de suport din partea statului și consideră că țara noastră de asemenea ar trebui să suțină transportatorii.

„La nivel european operatorii de transport beneficiază de o serie de mecanisme de suport oferite de către stat, fapt ce îi plaseaza  pe aceștia în poziții favorizante  în raport cu operatorii de  transport din Republica Moldova. Pentru a oferi o perspectivă reală de dezvoltare a ramurii  transporturilor rutiere internaționale  și  a face operatorii de  transport  naționali concurențiali în  raport cu ,,transportatorii iliciți” din țară, dar și cu operatorii de transport rutier străini pe piața internațională, este nevoie de o serie de măsuri energice de sprijin din partea statului.”

În acest sens, transportatorii propun următoarele soluții:

Administrare ramură

  1. Crearea unui minister specializat de administrare a ramurii – Ministerul Transporturilor și Infrastructurii;
  2. Evaluarea Parteneriatului Public-Privat in domeniul autogărilor;
  3. Aducerea în concordanță  a actelor normative  naționale în domeniul transporturilor cu prevederile aquis-ului comunitar din UE;

Competitivitate

  1. Crearea unor mecanisme viabile de combatere a transportului ilicit;
  2. Crearea unor mecanisme de control și prevenire a încălcării de către organele de control a Legii 131 privind controlul de stat;
  3. Ajustarea anuală a tarifelor reglementate în domeniul transportului rutier conform costurilor operationale reale;
  4. Diminuarea costului autorizațiilor de transport rutier de marfă în trafic internațional cel puțin la nivelul practicat în regiune;
  5. Instituirea unui mecanism de stabilire a nivelului de acciz diferențiat pentru combustibilul utilizat de vehicule rutiere destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri cu o greutate maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone și transportului rutier de persoane regulat, conform practicilor țarilor din UE;
  6. Instituirea unui mecanism de deducere imediata a costurilor investiților (vehiculelor rutiere);                                                                          ‘
  7. Crearea unor mecanisme de reînnoire a parcului de vehicule în vederea reducerii emisiilor CO2 și ridicării gradului de confort;
  8. Anularea taxei vamale de import pentru autobuze și autotractoare;
  9. Reglementarea activității de expediție în domeniul transportului rutier de marfă în trafic international;

Digitalizare și Debirocratizare

  1. Implementarea sistemelor informaiionale automatizate (e-autorizații, e-tir, e-cmr, registre electronice);
  2. Implementarea conceptului de autorizații de transport rutier electronice (fără suport de hârtie);
  3. Majorarea cotelor de autorizații de transp01t rutier de în trafic international;
  4. Liberalizarea transporturilor rutiere de marfa în trafic internațional (Ucraina, Rusia și Turcia).

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.