Cine ar putea fi următorul secretar general al NATO? Unii oficiali spun că este timpul ca șeful să fie o femeie

Jens Stoltenberg, fost prim-ministru al Norvegiei, ocupă funcția de secretar general al NATO din octombrie 2014. Aliații i-au prelungit contractul până în septembrie 2022, iar la cartierul general au început deja discuțiile oficiale pentru stabilirea unui succesor. Acesta este așteptat să fie prezentat la summitul liderilor NATO de la Madrid, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii anului viitor.

Potrivit publicației Politico, la Bruxelles și în alte capitale ale Alianței se fac deja speculații cu privire la noul șef al NATO. Unii oficiali, diplomați și analiști spun că, după 72 de ani, este timpul ca NATO să numească prima femeie în funcția civilă de vârf. Alte voci spun că, având în vedere confruntarea continuă cu Rusia, alegerea unui est-european ar trimite un semnal important Moscovei.

Trei nume îndeplinesc aceste două cerințe: foștii președinți Kolinda Grabar-Kitarović din Croația și Dalia Grybauskaitė din Lituania, precum și actualul președinte estonian Kersti Kaljulaid.

Kolinda Grabar-Kitarović a lucrat deja la sediul NATO, în calitate de secretar general adjunct pentru diplomație publică, între 2011 și 2014, dar criticii săi spun că a mizat pe dreapta dură în timpul unei campanii eșuate de realegere prezidențială în 2019.

Și numele fostului prim-ministru britanic Theresa May este vehiculat ca potențial candidat. De asemenea, Mark Sedwill, care a ocupat funcția de secretar de cabinet și consilier pentru securitate națională în timpul lui May și, pentru scurt timp, în timpul premierului Boris Johnson, a fost, de asemenea, indicat ca un potențial candidat britanic pentru NATO.

Un fost ambasador influent la NATO a declarat că există o așteptare generală că Marea Britanie va face o presiune puternică pentru postul de secretar general, ca o modalitate de a-și demonstra influența continuă în Europa după Brexit.

Cine sunt cei mai influenți membri NATO

SUA, Germania, Franța și Marea Britanie sunt considerate în mod tradițional ca fiind cele mai influente țări în procesul de selecție a secretarului general.

Dar unele țări din UE, în special Italia, cred că sunt în linie dreaptă pentru postul de vârf al NATO. Federica Mogherini, fost ministru de externe italian și fost șef al politicii externe a UE, și-a exprimat anterior interesul, dar diplomații au declarat că nu ar avea sprijinul Washingtonului și că Enrico Letta, care a fost prim-ministru italian din aprilie 2013 până în februarie 2014, este un candidat italian mai viabil.

Alți oficiali vest-europeni care ar putea fi implicați sunt premierul olandez Mark Rutte, care lucrează acum la formarea unei noi coaliții guvernamentale, și ministrul belgian de externe Sophie Wilmès, care a ocupat anterior funcția de prim-ministru interimar.

Unii observatori ai NATO au declarat că alegerea unui secretar general din țările baltice, în special a lituaniencei Grybauskaite, ar putea fi considerată prea ostilă față de Moscova, într-un moment în care președintele american Joe Biden încearcă să stabilizeze relațiile dintre Rusia și Occident.

Alți factori în decizie sunt dacă țara de origine a unui anumit candidat la funcția de secretar general îndeplinește obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare – un indicator simbolic, dar important, care ar putea spori șansele lui Kaljulaid, actualul președinte al Estoniei.

Ce șanse are Klaus Iohannis să devină șeful NATO

România este un alt aliat al NATO care îndeplinește pragul de 2%, ceea ce ar putea să-i ofere președintelui Klaus Iohannis o șansă la postul de secretar general, deși – comentează Politico – România ar putea fi considerată „un pic prea dură față” de Rusia.

În schimb, fosta președintă a Croației s-a confruntat cu unele întrebări legate de faptul că ar fi fost prea apropiată de președintele rus Vladimir Putin în timpul Cupei Mondiale 2018.

Franța nu va avea dreptul de a alege secretarul general, dar va exercita un drept de veto de facto, au declarat persoane din interiorul NATO, ceea ce anulează efectiv orice șansă a Turciei de a pretinde un post foarte important.

Președintele francez Emmanuel Macron a făcut recent presiuni pentru ca NATO să dea dovadă de o mai mare coeziune politică, un obiectiv pe care Stoltenberg l-a aprobat ca parte a unui proces recent de „reflecție” privind viitorul alianței.

#secretar general #NATO #succesor #femeie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Lira sterlină riscă să intre sub presiune în următoarele luni, după ce recuperarea puternică din ultimii ani a transformat-o în cea mai supraevaluată monedă din grupul statelor dezvoltate G10, potrivit unei analize realizate de banca americană Goldman Sachs.

Strategul Goldman Sachs, Stuart Jenkins, susține că moneda britanică a depășit nivelul justificat de fundamentele economice, iar efectele Brexitului continuă să influențeze valoarea sa reală.

„Brexitul a redus probabil valoarea justă a lirei cu aproximativ 6%. După aprecierea semnificativă din ultimii ani, lira sterlină este cea mai supraevaluată monedă din G10”, a declarat Jenkins într-o notă adresată investitorilor.

Deși Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană în 2020, lira sterlină a recuperat o mare parte din terenul pierdut după referendumul din 2016. Moneda britanică s-a apreciat cu circa 1,5% față de dolar după Brexit, însă rămâne cu aproximativ 10% sub nivelul anterior votului care a decis ieșirea țării din UE.

Analiștii consideră că spațiul pentru noi creșteri este limitat, deoarece cea mai mare parte a discountului generat de Brexit a fost deja recuperată.

În plus, lira ar putea fi afectată de o combinație de factori economici și politici. Investitorii urmăresc atent deciziile viitoare ale Băncii Angliei, dar și evoluțiile de pe scena politică britanică.

Potrivit Goldman Sachs, diferențele dintre politica monetară a Băncii Angliei și cea a principalelor bănci centrale, precum Banca Centrală Europeană și Rezerva Federală a SUA, ar putea pune presiune asupra monedei britanice. În același timp, incertitudinea politică din Regatul Unit amplifică volatilitatea de pe piețe.

Investitorii așteaptă și rezultatele alegerilor parțiale din circumscripția Makerfield, care ar putea alimenta speculațiile privind viitorul premierului britanic Keir Starmer.

Cu toate acestea, Stuart Jenkins consideră că, pe termen lung, situația lirei este mai puțin alarmantă. Analiza bazată pe indicatorii istorici ai ultimilor 30 de ani arată că moneda britanică se află aproape de valorile sale normale.

Expertul mai afirmă că o eventuală consolidare a relațiilor comerciale dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană ar putea susține moneda și ar compensa o parte dintre efectele negative asociate Brexitului.

Chiar și așa, Goldman Sachs avertizează că actualul nivel al lirei sterline reprezintă un obstacol important pentru noi aprecieri în perioada următoare și poate limita potențialul de creștere al monedei britanice pe termen mediu.