Vestigii extrem de rare ale unui oraş egiptean antic au fost descoperite în Marea Mediterană. De când datează

20 Iul. 2021, 13:57
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
20 Iul. 2021, 13:57 // Actual //  MD Bani

În Marea Neagră au fost găsite vestigii extrem de rare ale unui oraş egiptean antic. Anunţul a fost făcut luni, de către ministrul egiptean al Antichităţilor, care declară că resturile găsite sunt în stare foarte bună, fapt ce arată „măiestria şi bogăţia templelor din oraşul aflat în Marea Mediterană”.

Echipa greco-egipteană de la Institutul European pentru Arheologie subacvatică a anunţat că este vorba despre o navă militară şi un complex funerar „extrem de rare”.

Nava datează din era ptolemeică și are 25 de metri lungime, fundul plat, vâsle late, catarg şi pânze, construită în stilul Egiptului Antic, pentru navigarea pe Nil. Arheologii spun că vasul ar fi trebuit să ajungă pe cheiul templului lui Amon-Ra (Zeul Soarelui la egipteni), dar s-a scufundat în urma unui cutremur, în secolul al II-lea înainte de Hr.

În ceea ce priveşte complexul funerar, acesta datează din secolul al IV-lea î.Hr. iar construcţiile acestuia înfăţişează picturi cu comercianţii greci care au trăit în oraş, în temple somptuoase construite chiar de ei, lângă templul lui Amon-Ra. Au fost distruse în ultimele dinastii fanariote, odată cu aşezarea funerară.

Oraşul Thonis-Heracleion avea un rol important: acela de a controla intrarea în Egipt însă doar până în anul 331, când Alexandru cel Mare a fondat cetatea Alexandria.

Ca urmare a mai multor seisme şi maree, oraşul a fost distrus şi scufundat. Thonis-Heracleion a fost redescoperit în 2001, însă o mare parte din vestigii au rămas sub ape.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.