Companiile din Polonia şi Ungaria fac paşi mici, dar importanţi, în a se extinde, investi şi construi fabrici în Africa

În urmă cu o săptămână, o delegaţie numeroasă de oficiali şi oameni de afaceri polonezi a efectuat o vizită de lucru în Maroc. Excursia a fost organizată de autorităţile marocane cu scopul de a-i convinge pe polonezi să devină investitori. Acesta este cel mai recent episod dintr-un mai lung serial de curtare în scopuri de business între Polonia şi ţări africane. În acest film mai joacă o ţară est-europeană, Ungaria. Luna trecută, ministrul nigerian al aviaţiei a efectuat o vizită la Magnus Aircraft Industry, un producător de aeronave din Ungaria, pentru întărirea unui parteneriat prin care ţara sa va asambla şi apoi va fabrica avioane ungureşti. Astfel, a spus oficialul, Nigeria şi-ar asigura supremaţia regională în domeniul aerian prin producţie, servicii de mentenanţă şi experienţă. Apoi, într-o emisiune radiodifuzată recentă cu chiar preşedintele maghiar Janos Ader, CEO-ul companiei maghiare Pureco a povestit cum echipele sale instalează sisteme de purificare a apei în ţări africane. Sistemele sunt bazate pe o tehnologie proprie, scrie Ziarul Financiar.

Relaţiile de afaceri şi comerciale dintre Europa de Est şi Africa nu sunt ceva nou, având o istoria care porneşte din era comunismului. Polonia şi Ungaria au reînceput să se orienteze către regiune pe măsură ce piaţa europeană s-a suprasaturat, iar economiile europene au început să stagneze. În aceste relaţii domină schimburile comerciale, însă de câţiva ani în special Polonia a început să joace şi rolul de investitor.

De altfel, Polonia, cea mai mare economie est-europeană, este lider regional în acest sens, fiind urmată de Slovenia, potrivit datelor OCDE. Noile evenimente din filmul african al est-europenilor arată că relaţia nu s-a răcit ci, din contră, se dezvoltă într-un nou context, unul în care mai multe firme est-europene au experienţa expansiunii pe pieţe străine.

Săptămână trecută, şeful delegaţiei poloneze în Maroc, Robert Jedrzejczyk, a observat că potenţialul regiunilor vizate acum, cele din sudul ţării, va deschide probabil poarta către întreaga Africă pentru investiţiile Poloniei. Guvernul marocan are în derulare un program pentru dezvoltarea acelor regiuni, care devin astfel centre de business şi de investiţii. Printre companiile reprezentate în delegaţia poloneză figurează Chimide Polska, orientată spre construcţia de containere speciale, de instalaţii fotovoltaice şi de telecomunicaţii şi IT&C.

Companiile poloneze au semnat deja declaraţii de investiţii în ianuarie anul acesta. Marocul este doar una din ţintele companiilor poloneze, şi nu este vorba doar de exporturi, care au decolat în anii 2010. Sectorul privat are ceea ce se cheamă „Consiliul de Investitori în Africa“, organizaţie a cărei baze le-a pus miliardarul polonez Jan Kulczyk, decedat între timp. Compania sa este prezentă în 20 de ţări africane, dar a investit mai mult în sectorul minier.

Din organizaţie fac parte mai mulţi giganţi polonezi: Asseco, companie de tehnologie a informaţiei, Krezus, companie de investiţii, producătorul de textile Lubawa, Polpharma, Ursus, care are fabrici de tractoare în Tanzania şi Etiopia, Kopex, care produce sisteme de transport pentru energia electrică, OPEN Architekci, Navimor , companie de construcţii în domeniul naval, şi Pietrucha International, firmă de inginerie civilă.

Analiştii au identificat ca principale sectoar unde business-ul polonez se poate extinde în Africa industria alimentară (Polonia este lider regional în exportul de alimente), modernizarea agriculturii, producţia de utilaje agricole, piese auto şi materiale pentru pescuit.

În unele din aceste sectoare, China domină deja, dar Polonia şi Europa de Est în general au avantajul preţului scăzut şi al calităţii ridicate. Firmele poloneze Feerum şi Araj au contracte pentru construirea de silozuri pentru cereale în Tanzania. Navimor a colaborat cu alte 93 de companii pentru a construi Academia de pescuit şi ştiinţe marine din Angola. Este cel mai mare proiect educaţional european din Africa, scrie Notes from Poland.

Compania construieşte spitale şi şcoli şi în alte ţări africane. Asseco are contracte pentru informatizarea sectorului energiei din Etiopia. Preşedintele polonez Andrzej Duda nu s-a ferit să călătorească în Africa pentru a promova companiile poloneze. „Aş vrea ca bunurile poloneze să apară în magazinele etiopine, dar să fie produse în Etiopia“, a spus el când a vizitat fabrica de tractoare Ursus de acolo. Nici ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto nu s-a ferit să viziteze Angola în 2019 pentru a promova investiţii ungare în producţie, cercetare şi dezvoltare în acea ţară.

Companiile ungare sunt interesate de sectoarele agriculturii, energiei şi tehnologiei securităţii. Tot în 2019, Szijj·rtÛ a anunţat implementarea în Uganda a celui mai mare proiect de investiţii străine din istoria Ungariei. Proiectul, de 16,2 milioane de euro, implică instalarea de sisteme de purificare a apei în cea mai mare tabără de refugiaţi din Uganda şi introducerea de sisteme de identificare biometrică pentru refugiaţi. Însă totul, după cum a explicat Szijjarto, „pentru a-i ajuta să prospere pe refugiaţi pentru ca aceştia să nu mai trebuiască să emigreze în Europa“. Retorica anti-refugiaţi a Ungariei este binecunoscută.

#fabrici #africa #polonia #companii #Ungaria #Investiții #construcții

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Compania vizată de perchezițiile desfășurate de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) într-un dosar de escrocherie și insolvabilitate intenționată este SRL „Agrounire”, arată o investigație publicată de Ziarul de Gardă. Firma a intrat în insolvabilitate în septembrie 2025, după ce a declarat instanței că nu mai dispunea de mijloace pentru achitarea datoriilor ajunse la scadență.

Potrivit investigației, dosarul penal ar fi pornit în urma plângerilor depuse de doi agenți economici de la care „Agrounire” cumpărase floarea-soarelui și față de care acumulase datorii. PCCOCS suspectează că scopul unor operațiuni ar fi fost evitarea achitării mărfii și înstrăinarea fictivă a activelor companiei.

Cifrele prezentate în investigație scot la iveală situația financiară declarată de companie înainte de insolvabilitate. La 26 august 2025, „Agrounire” s-a adresat Judecătoriei Chișinău și a cerut deschiderea propriei proceduri de insolvabilitate, susținând că intenționează să-și restructureze activitatea.

Compania declara atunci datorii de aproximativ 74 de milioane de lei, în timp ce în cele două conturi bancare ale sale se aflau puțin peste 11 mii de lei. În același timp, „Agrounire” susținea că avea de recuperat circa 41 de milioane de lei de la alte firme și persoane.

Ulterior însă, cifrele datoriilor s-au modificat. Într-o cerere concretizată depusă în instanță, acestea au fost indicate la aproximativ 69 de milioane de lei. Iar tabelul definitiv actualizat al creanțelor, întocmit în ianuarie 2026 de lichidator, indica o masă credală de numai 39,7 milioane de lei.

Unul dintre cele mai controversate elemente descrise de Ziarul de Gardă îl reprezintă o serie de tranzacții efectuate cu puțin timp înainte de solicitarea insolvabilității.

Între 24 iulie și 14 august 2025, „Agrounire” a încheiat 24 de contracte de cesiune cu „WETRADE”, companie afiliată grupului din care face parte și „Agrounire”. Valoarea acestora era de aproximativ 37 de milioane de lei.

Prin aceste contracte, „WETRADE” a transmis către „Agrounire” dreptul de a încasa datorii de la diferite companii și gospodării țărănești. În schimb, „Agrounire” urma să achite către firma afiliată valoarea creanțelor preluate.

Investigația ZdG arată însă că o parte dintre debitorii de la care „Agrounire” trebuia să recupereze banii se aflau ei înșiși în proceduri de insolvabilitate. Tocmai dificultatea recuperării acestor creanțe a fost ulterior invocată de companie printre motivele care au condus la incapacitatea sa de plată.

Mai mult, printre principalii creditori ai „Agrounire” apar două firme afiliate: „Agricore Solutions”, cu o creanță de aproximativ 16,8 milioane de lei, și „WETRADE”, cu peste 3 milioane de lei.

Avocatul a doi dintre creditorii externi, Dorin Ceban, susține că masa credală ar fi fost „umflată artificial”, iar tranzacțiile cu firmele afiliate ar fi urmărit simularea unei stări de insolvabilitate.

Potrivit calculelor invocate de acesta, fără tranzacțiile contestate, „Agrounire” ar fi fost solvabilă în momentul depunerii cererii, iar datoriile scadente reale ar fi fost de aproximativ 17 milioane de lei, nu 65–74 de milioane de lei. Aceste afirmații reprezintă poziția avocatului creditorilor și nu o constatare definitivă a instanței.

Reprezentanții „Agrounire” resping însă acuzațiile. Avocatul companiei, Oleg Mistrean, susține că firma s-a confruntat cu o lipsă reală de lichidități și că scopul contractelor de cesiune a fost tocmai crearea unor surse suplimentare de bani pentru achitarea creditorilor.

Potrivit acestuia, prin cesiuni nu ar fi fost scoase active din patrimoniul „Agrounire”. Avocatul mai afirmă că „WETRADE” a stins datorii bancare ale companiei de aproximativ 22 de milioane de lei, iar „Agricore Solutions” ar fi preluat o altă obligație majoră față de un creditor extern.

Apărarea mai susține că „Agrounire” a stins integral creanțele a 46 de creditori și invocă un control al Serviciului Fiscal de Stat care, potrivit avocatului, nu ar fi constatat operațiuni sau încălcări fiscale care să indice o insolvabilitate intenționată.

Reprezentanții companiei subliniază că informațiile prezentate de PCCOCS constituie, la această etapă, o versiune examinată în cadrul urmăririi penale și nu reprezintă o constatare definitivă privind caracterul tranzacțiilor sau vinovăția persoanelor vizate.