Cele două mari puteri transatlantice, SUA și UE, se îndreaptă către o confruntare cu consecințe globale: producția de mâncare. În cursa pentru a reduce impactul negativ pe care agricultura îl are asupra mediului, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii se confruntă cu problema crucială a modului în care funcționează sistemul global de producție alimentară. Noul model agricol european, încă aflat în dezbatere, este văzut de Washington ca fiind incompatibil cu propriul sistem de producție agroalimentară – care vrea să exporte și către europeni -, americanii argumentându-și poziția spunând că astfel se vor mări prețurile la mâncare și că va forța alte state din afara UE să se conformeze. Un eventual război agroalimentar între cele două superputeri ar putea însemna că toată lumea va pierde, scrie Politico.
Publicația scrie că „Războiul Rece” între cei doi grei ai agriculturii privind modul în care producția agroalimentară va fi făcută în viitor pune în pericol comerțul transatlantic anual de zeci de miliarde de euro, însă amenință și ambițiile de stopare a încălzirii globale prin cooperarea lanțurilor alimentare, care sunt responsabile de mai mult de o treime din emisiile de gaze cu efect de seră.
Secretarul SUA pentru Agricultură, Tom Vilsack, a declarat pentru Politico că UE se va despărți de calea pe care vor merge multe alte state în această privință.
„Este destul de clar că există două căi divergente, și cred că SUA și multe alte țări vor merge pe un drum iar UE va merge pe un alt drum”, a spus oficialul american, într-un interviu în care s-a arătat destul de critic la adresa filozofiei agricole a blocului comunitar european.
Washingtonul vede aceasta ca pe o rețetă pentru dezastru care va reduce producția la hectar și va ridica prețurile la mâncare și totodată va amenința securitatea alimentară. Departamentul american pentru Agricultură a publicat prognoze economice, spunând că producția de mâncare la nivel global va scădea cu 11% iar prețurile vor crește cu 89% dacă toate țările ar urma modelul european.
„Lumea trebuie hrănită și trebuie să fie hrănită într-un mod sustenabil. Nu putem pur și simplu să sacrificăm una pentru cealaltă”, a spus Vilsack.
Coaliția SUA pentru agricultură
SUA a prezentat o nouă coaliție internațională pentru creșterea producției agricole într-un mod sustenabil, ca parte a Summitului ONU din septembrie pentru Sistemele Alimentare. Vilsack a descris această inițiativă ca fiind un răspuns la „Farm to Fork”. El spune că această coaliție ar trebui să adune țări, probabil mai întâi de pe continentele americane, pentru ca SUA să se asigure că UE nu va dicta noile norme care se vor aplica pentru culturi și ferme la nivel global.
„Există un număr de națiuni care cred cu tărie că nu putem sacrifica productivitatea pentru a ajunge la o țintă de sustenabilitate”, spune Vilsack.
Comerțul actual este despre standardele internaționale și conformarea cu acestea. SUA a suferit multă vreme din cauza politicii comerciale a UE prin care a impus norme globale pentru alimente, inclusiv indicația geografică care protejează mărcile premium precum șampania și șunca de Parma.
Administrația de la Washington nu dorește ca modelul gastronomic și agronomic european să se mai răspândească, în special de când restricționarea pesticidelor și produselor modificate genetic nu se mai limitează doar la Europa. Mexicul, spre exemplu, a făcut valuri în industria agricolă cu planul său de a interzice erbicidul glifosat folosit la scară largă și totodată prin interzicerea porumbului modificat genetic.
Secretarul din guvernul american se teme că Europa ar putea folosi standardele sale divergente pentru a impune mai multe bariere în comerț.
În timpul președinției Consiliului UE pe care o va deține în prima jumătate a anului viitor, Franța va căuta să reglementeze restricțiile pe importurile ce vin din țări pe care UE le vede ca având standarde inferioare, inclusiv privind folosirea chimicalelor din agricultură. Vilsack a spus că planul Parisului ar crea „un sistem de schimburi comerciale care nu mai este chiar un sistem de schimburi comerciale”.
Asociațiile influente de lobby ale fermelor americane se tem că strategia „Farm to Fork” le-ar putea fi dăunătoare din cauza unor noi obstacole pentru bunurile pe care vor să le introducă pe piața europeană, acolo unde deja se confruntă cu dificultăți în vânzarea mărfii precum carnea, deoarece diferă standardele. Acestea consideră că planul ar putea forța alte state să urmeze linia Bruxelles-ului.
David Salmonsen, director de rang înalt pentru cea mai mare organizație a fermierilor din SUA, spune că o astfel de coalizare inițiată de americani „va arăta un mod diferit de a ajunge la aceleași obiective…de a arăta o abordare despre care noi credem că va funcționa pentru agricultura modernă în jurul lumii, și că va funcționa mai bine decât să încercăm să luăm o altă cale așa cum o face programul UE”.
Însă coordonatorul Planului Verde (Green Deal) întocmit de UE, Frans Timmermans, are o poziție complet opusă față de cea americană și a subliniat că creșterea productivității nu mai poate fi cea mai importantă.
„Am creat un sistem care împinge fermierii să crească și să se mărească tot timpul. Însă acel sistem a împins Planeta dincolo de limitele sale”, a spus oficialul de la Bruxelles. Trebuie să încetăm să contabilizăm succesul în termeni de numere de „vagoane de mâncare” pe care le producem, a adăugat acesta.
SUA însă nu este de acord cu poziția lui Timmermans și argumentează că decât să abandonăm filosofia agriculturii concentrate pe productivitate de dragul climei, putem avea parte de ambele, prin investiții în tehnologii și practici ce sunt catalogate ca fiind inteligente din punct de vedere al impactului climatic, precum editarea genomului, inteligența artificială și agricultura precisă, fără toate regulile plănuite de Bruxelles.
Strategia „De la Fermă la Furculiță”, controversată în interiorul UE
Administrația fostului președinte Donald Trump avertiza că planul UE reprezintă un risc ce poate duce la foamete la nivel global, dacă se instalează în toată lumea. Însă chiar și sub noua administrație Biden, Washingtonul atacă strategia ecologică a europenilor.
Vilsack a ținut să menționeze că strategia „Farm to Fork” a fost criticată chiar de către fermierii europeni ca fiind o amenințare la adresa propriilor producții de alimente.
În septembrie, grupul de lobby al fermierilor din UE, Copa și Cogeca, și-a exprimat îngrijorarea despre o potențială scădere semnificativă a producției și a întrebat: „De câte studii mai este nevoie pe impactul strategiei Farm to Fork înainte ca o dezbatere reală să înceapă la Bruxelles?”.
Comisarul UE pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat marți că este încă prea devreme să vedem cum strategia va influența productivitatea, iar Comisia, înainte de a da un verdict, va trebui să aștepte și să vadă cum țările plănuiesc să implementeze următoarea schemă uriașă de subvenții agricole în cadrul UE, cunoscută drept Politica Agricolă Comună.
Potrivit unui diplomat european, citat de Politico la o reuniunea a diplomaților europeni de pe 20 septembrie, „multe țări” au cerut Comisiei să efectueze o analiză a impactului total pe care strategia o va avea asupra sectorului agricol. Apelul se alătură grupurilor de lobby din industria agricolă, de la sectorul pesticidelor la cel al îngrășămintelor, care cer un studiu.
O lume la „răscruce de drumuri”
Dacă UE eșuează în misiunea sa anunțată de a forma „o alianță verde” cu state din afara blocului comunitar, strategia sa pentru alimente și agricultură ar putea transforma Europa într-un supermarket supraapreciat de produse „bio” – deși va scoate bunuri de înaltă calitate, mai sustenabile și de valoare – și va avea un impact scăzut asupra ridicării restricțiilor globale impuse de standardele pentru protecția mediului.
În iunie, un oficial al autorității europene pentru siguranța alimentară, Almut Bitterhof, a spus că atunci când vine vorba de schimbarea utilizării pesticidelor la nivel global prin strategia „Farm to Fork”, există răspunsuri „foarte amestecate” de la „câțiva” dintre partenerii cu care UE face schimburi comerciale. Aceștia se plâng că Uniunea pune mare presiune. Spre exemplu, Uniunea Europeană plănuiește să interzică importurile de culturi care au fost crescute folosind chimicale ce contribuie la problemele de mediu la nivel global precum scăderea numărului de insecte care polenizează.
Divergența de viziuni asupra a ceea ce ar trebui să fie agricultură sustenabilă ar putea fi un ecou al actualei rivalități dintre UE și SUA privind alimentele protejate, în care fiecare parte vrea să semneze acorduri de liber schimb care blochează pe celălalt din a-și proteja produsele, spune Joseph Glauber, un cercetător de la Institutul de Cercetare a Politicii Alimentare de la Washington.
„Într-adevăr creează acest tip de lume aflată la răscruce de drumuri”, spune el, vorbind despre disputa de lungă durată privind indicațiile geografice. „Sper că nu se va ajunge acolo. Un fel de echivalare ar fi mult, mult mai bine pentru lume”, a adăugat Glauber, care nu-și imaginează că un război comercial va erupe imediat din această cauză. El argumentează că atât planul de sustenabilitate al UE cât și cel al SUA nu au avansat foarte mult până acum.
Alexander Müller, un fost asistent director general al Organizației ONU pentru Alimentație și Agricultură spune: „Astăzi avem un fel de liniște agresivă între SUA și UE privind această întrebare, iar asta este destul de periculos, pentru că nu rezolvă problema”.
Cele două super puteri au ratat oportunitatea de a discuta problema la ultimul Summit ONU pentru Sisteme Alimentare.