Ponderea cheltuielilor pentru alimente în bugetele cetățenilor ruși a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 16 ani, arată datele oficiale ale Rosstat, citate de Moskowtimes.
Potrivit statisticii, la începutul anului 2026, aproximativ 39% din totalul cheltuielilor gospodăriilor din Rusia erau destinate cumpărării produselor alimentare. Indicatorul a crescut cu 0,2 puncte procentuale față de anul trecut, cu 0,9 puncte față de 2024 și cu 2,1 puncte comparativ cu anul 2020. Ultima dată când rușii au alocat cel puțin 39% din buget pentru mâncare a fost în 2008.
Economiștii avertizează că majorarea ponderii cheltuielilor alimentare este un semnal îngrijorător. Potrivit economistei-șef a Alfa-Bank, Natalia Orlova, o astfel de structură a consumului este tipică țărilor cu venituri mai reduse. Spre exemplu, în India cheltuielile pentru alimente reprezintă circa 44% din bugetul populației, în timp ce în statele dezvoltate acestea nu depășesc, de regulă, 20%, iar în SUA sunt de aproximativ 13%.
Datele oficiale arată că inflația în Rusia a încetinit anul trecut la 5,6%, cel mai mic nivel din 2020, iar prețurile la alimente ar fi crescut cu doar 5,2%. Totodată, Rosstat susține că veniturile reale disponibile ale populației au crescut cu 7,4% în ultimul an și cu 23% de la începutul războiului.
În pofida acestor cifre, sondajele indică presiuni tot mai mari asupra populației. Aproximativ 31% dintre ruși spun că nu le ajung banii pentru mâncare, iar 39% raportează o deteriorare a situației economice în regiunile lor, potrivit Gallup.
Sondajele efectuate de Banca Centrală a Rusiei în rândul companiilor arată că consumatorii trec la economii: retailerii alimentari observă renunțarea la produse mai scumpe, vânzările de carne scad, iar comercianții de gadgeturi, mobilă și electrocasnice raportează migrarea cererii către segmentul low-cost.
Analiștii Raiffeisenbank anticipează că activitatea de consum va continua să slăbească în lunile următoare, pe fondul încetinirii creșterii veniturilor reale, majorării taxelor și menținerii unei politici monetare stricte, care păstrează dobânzile la creditele de consum la niveluri ridicate.
