De ce se scumpeşte totul: preţurile ambalajelor explodează din cauza crizei lanţurilor de aprovizionare

De la hârtie şi carton la conserve şi sticle din plastic, preţurile ambalajelor sunt în creştere puternică pe fondul preţurilor mai mari ale materiilor prime şi penuriilor provocate de criza lanţurilor de aprovizionare la nivel mondial, scrie ZF.

Preţul cartonului pentru ambalaje a explodat odată cu cererea din cauza creşterii preţurilor materiilor prime utilizate pentru fabricare. Astfel, preţul lemnului a înregistrat mai mult de o triplare în Europa în perioada aprilie 2020-aprilie 2021. Amidonul a consemnat de asemenea creşteri dramatice, în jur de 50%, din iunie 2021, iar preţul hârtiei reciclate este şi el în creştere continuă, notează Le Monde.

Conservele sunt de asemenea din ce în ce mai scumpe pe fondul creşterii preţurilor aluminiului. Preţurile aluminiului au avansat pe fondul stocurilor reduse şi al planurilor Chinei de majorare a preţului de referinţă pentru contractele pe cărbune pe termen lung în 2022, potrivit Reuters.

În SUA, o penurie de ambalaje din aluminiu loveşte în producătorii de bere, dar şi de hrană pentru animale. Industria americană a berii a avertizat că penuria ar putea duce la creşterea preţurilor pentru consumatori. Iar iubitorii de animale se confruntă cu o criză de hrană pentru acestea din acelaşi motiv, criza de ambalaje de aluminiu.

O altă penurie resimţită la nivel mondial este cea de PET-uri de plastic, iar competiţia pentru sticle goale din plastic se înteţeşte. Preţurile spot pentru sticle PET reciclate aproape s-au dublat în Europa de la începutul anului, potrivit datelor S&P Global Platts, scrie The Wall Street Journal.

Impactul problemelor existente la nivelul lanţurilor de aprovizionare este resimţit diferit de diversele segmente ale industriei ambalajelor, însă există temeri comune: îngustarea marjelor de profit, potenţialul unor noi întârzieri de livrare, conflictele privitoare la responsabilitate şi nemulţumirea consumatorilor.

Noi închideri de producţie sunt posibile, potrivit IVK Europe, care reprezintă industria materialelor plastice, şi celor mai mari jucători din industria europeană a metalelor. Acestea ar putea duce la pierderi de locuri de muncă şi produse.

Iar efectele sunt ciclice. Orice închideri de producţie vor exacerba probabil întârzierile existente, împingând şi mai departe creşterile de preţuri şi sporind presiunea pe ofertă.

#pretul ambalajelor #lanturi de aprovizionare #scumpiri #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.