Producătorul de vinuri Purcari a avut un profit net de 8 mil. de euro, minus 31% în 2021

Producătorul de vinuri Purcari, ale cărui acţiuni sunt incluse în structura indicelui principal BET, a încheiat 2021 cu un profit net de 41 mil. lei românești echivalentul a 8 mil. de euro, în scădere cu 31% faţă de 2020, în timp ce veniturile au avansat cu 20% până la 244,5 mil. lei, arată datele companiei.

În perioada ianuarie-decembrie 2021, EBITDA a fost de 68,7 mil. lei (plus 14%), reprezentând o marjă de 28%, în timp ce datoriile nete ale grupului au atins 202 mil. lei, plus 27% an/an.

La 31 decembrie 2021, activele totale ale grupului se cifrează la 454 mil. lei, în creştere faţă de 382 mil. lei finalul anului 2020.

Pe segmentul de baza ”Vinuri” veniturile au fost de 237,3 milioane lei, în creştere cu 17% faţă de 2020.

Totodată, îmbunatatirea mixului de produse vândute, precum şi revenirea vânzărilor în pieţe, cu marginalitate mai înaltă, au compensat presiunea inflationista pe costuri, rezultând un EBITDA pentru segmentul ” Vinuri” de 72,4 milioane lei si un profit net de 45 mil. lei, specifică raportul companiei.

Purcari gestionează circa 1.350 de hectare de podgorii şi operează cinci platforme de producţie în România şi Moldova. Grupul este lider în segmentul de vinuri premium din România, cu o cotă de circa 25% şi cel mai mare exportator de vin din Moldova, livrând în peste 30 de ţări.

Din februarie 2018, Grupul este listat la Bursa de Valori Bucuresti (simbol WINE). Compania este condusă de Victor Bostan, un veteran de peste 30 de ani în businessul vinicol şi este susţinută de investitori precum Horizon Capital, Fiera Capital, Conseq, East Capital, Franklin Templeton şi SEB.

Compania are o capitalizare de 537 mil. lei, iar acţiunile s-au depreciat cu 16,7% de la începutul anului, după tranzacţii de peste 24 mil. lei.

#indicatori #Purcari #profit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.