Nave încărcate cu zahăr se îndreaptă spre Rusia. Rafturile sunt goale, iar cetățenii luptă pentru fiecare gram

Cel puţin cinci nave se îndreaptă spre Rusia având la bord aproape 200.000 de tone de zahăr brut din Brazilia, dublu faţă de nivelul importurilor anuale, arată datele consultate de Reuters. Potrivit informațiilor, navele au pornit din Brazilia, cel mai mare exportator de zahăr.

După ce Rusia a invadat Ucraina, cererea pentru zahăr şi alte produse alimentare a crescut considerabil. Rafturile magazinelor au început să se golească pe măsură ce ruşii au început să îşi facă stocuri. Mai mult decât atât, oamenii se îmbulzesc în magazine și se ceartă pentru fiecare gram de zahăr.

Reuters subliniază că o cantitate de 200.000 de tone de zahăr este una neobişnuit de mare având în vedere că în mod normal Rusia importă aproximativ 100.000 de tone de zahăr pe an. Rusia nu este un mare importator sau exportator de zahăr, dar ruşii au început să îşi facă stocuri.

Cu toate acestea, analiștii avertizează că traderii ar putea avea dificultăţi în a fi plătiţi pentru mărfurile lor. De asemenea, există un risc și pentru navele care circulă în Marea Neagră. Un trader american spune că navele cu destinaţia Rusia aşteaptă în prezent autorizaţia de a se îndrepta spre portul Novorossiysk din regiunea Krasnodar.

De asemenea, există şi trei nave care au la bord alte aproape 100.000 de tone de zahăr şi care se îndreaptă spre Georgia, ţară vecină Rusiei. Potrivit unui trade american, și această cantitate de zahăr ar putea ajunge în Rusia după ce va fi descărcat în Georgia.

Un alt trader cu sediul în Brazilia a precizat că volumele sunt mult prea mari pentru o perioadă atât de scurtă de timp, atât în ceea ce priveşte Rusia cât şi Georgia, adăugând că cel mai probabil cumpărătorii vor să îşi consolideze stocurile.

Datele furnizate de Organizaţia Internaţională a Zahărului arată că Rusia ar urma să importe aproximativ 100.000 de tone de zahăr pe întreaga perioadă a anului, nu numai din Brazilia ci de la toţi furnizorii, în timp ce Georgia ar urma să importe 130.000 de tone.

Potrivit Reuters, zahărul ce ar urma să ajungă în Rusia şi Georgia a fost încărcat pe nave care au plecat din Brazilia, cel mai mare exportator mondial de zahăr, iar în spatele tranzacţiilor stau trei traderi europeni (Sucden, Louis Dreyfus Co şi Tereos) şi compania braziliană Raizen.

#magazine #export #zahar #Brazilia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Elon Musk visează la construirea unui „oraș sustenabil” pe Lună în mai puțin de zece ani, însă un nou studiu arată că principala piedică ar putea fi una foarte simplă: apa. Cercetătorii spun că rezervele lunare cunoscute nu ar putea susține pe termen lung o metropolă cu sute de mii sau milioane de locuitori.

Studiul, publicat în revista „Frontiers in Space Technologies”, analizează cât timp ar putea supraviețui diferite așezări umane folosind apa disponibilă la polii Lunii. Autorii, astrofizicienii Martin Elvis și Jonathan McDowell, au pornit chiar de la o estimare foarte generoasă – aproximativ un miliard de tone de apă.

Chiar și în acest scenariu optimist, un oraș cu un milion de locuitori ar epuiza rezervele în doar câțiva ani dacă apa nu ar fi reciclată. Cu un sistem extrem de eficient de reciclare, de aproximativ 98%, comparabil cu cel utilizat pe Stația Spațială Internațională, rezervele ar rezista puțin peste un secol.

Problema este că estimările actuale privind cantitatea de apă accesibilă pe Lună sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ipoteza generoasă de un miliard de tone folosită în calculele cercetătorilor. În aceste condiții, chiar și un oraș mult mai mic și-ar putea epuiza apa într-un interval relativ scurt.

Elon Musk anunțase în februarie că SpaceX își îndreaptă într-o măsură mai mare atenția către Lună, susținând că un oraș lunar sustenabil ar putea fi realizat într-un interval mai mic de zece ani. Cercetătorii consideră însă că un scenariu realist pentru următoarele decenii ar fi mai degrabă o așezare de dimensiunea unui sat sau a unui oraș mic.

O comunitate de aproximativ 10.000 de persoane ar putea, în condiții favorabile, utiliza resursele de apă pentru sute sau chiar mii de ani, în timp ce o bază cu circa 1.000 de locuitori ar pune o presiune mult mai redusă asupra rezervelor lunare. CNN notează că autorii studiului consideră mai realistă apariția unui mic oraș lunar în aproximativ 30 de ani decât a unei metropole în următorul deceniu.

Apa ar fi necesară nu doar pentru băut și igienă, ci și pentru cultivarea alimentelor, producerea oxigenului și, prin separarea hidrogenului și oxigenului, obținerea combustibilului pentru rachete. Agricultura ar putea deveni unul dintre cei mai mari consumatori de apă într-o așezare lunară.

Există însă și o altă problemă: nimeni nu știe încă exact câtă apă poate fi extrasă în mod practic. O parte se află în cratere permanent umbrite de la polii Lunii, unde temperaturile extrem de scăzute permit păstrarea gheții timp de miliarde de ani. Aceste zone sunt însă foarte dificil de explorat și exploatat.

Cercetătorii avertizează și că apa lunară nu trebuie privită doar ca o resursă industrială. Depozitele de gheață acumulate timp de miliarde de ani pot conține informații importante despre evoluția Lunii, a Pământului și a mediului din Sistemul Solar.

Pe termen lung, una dintre soluții ar putea fi importarea apei din alte regiuni ale Sistemului Solar, inclusiv de pe asteroizi. Cu tehnologia actuală, însă, transportarea unor cantități suficient de mari pentru alimentarea unei populații numeroase rămâne extrem de dificilă.

Autorii studiului avertizează astfel că ambițiile privind marile orașe lunare trebuie temperate de limitele resurselor disponibile. Înaintea unei metropole cu un milion de oameni, scenariul mult mai realist pare să fie apariția unor baze și așezări cu câteva sute sau câteva mii de locuitori.

#Musk #oras #luna