Unde se află și cum arată clădirea din Moldova, inclusă în lista de nominalizări la un Premiul UE

Centrul Industriilor Creative din Chișinău ARTCOR a fost inclus pentru prima dată în istoria Republicii Moldoa, în prima listă de nominalizări la Premiul UE pentru Arhitectură Contemporană 2022 „Premiul Mies van der Rohe”, anunță Delegația Uniunii Europene la Chișinău.

Prima listă de nominalizări la Premiul UE pentru Arhitectură Contemporană 2022 „Premiul Mies van der Rohe”, include 449 de lucrări finalizate în perioada octombrie 2018 și octombrie 2020.

Lista lucrărilor include pentru prima dată ARTCOR – un proiect de cultură din Republica Moldova, care a îndeplinit criteriile de eligibilitate.

Centrul a fost dat în exploatare la 3 iunie 2019, cu o investiție de peste 13 milioane de lei. Acesta este primul și unicul Centru de excelență destinat creatorilor de conținut grafic, audio/muzical, animație, artă, film, realitate VR / AR, producție video, publicitate și alte sub sectoare din industria creativă cu potențial înalt de export.

Centru Industriilor Creative este situat în campusul Academiei Moldovei de Teatru și Arte Plastice și are circa 1.000 de metri pătrați, atât din sediul universității, precum și din curtea acestuia.

Centrul Creativ este alcătuit dintr-o jumătate de etaj și un subsol al unei clădiri existente din cadrul Facultății de Arte Plastice și o clădire nou construită din curtea Academiei.

Arhitectul acestui proiect este Maxim Calujac, care a dezvoltat un concept unic, menit să corespundă tendințelor moderne în design și să constituie un start pentru inspirația rezidenților acestui hub.

#Artcor #Clădiri #design clădiri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.