Cum a reușit Iranul să-i păcălească pe americani și să-și vândă petrolul fără sancțiuni

Iranul a instituit un sistem bancar și financiar clandestin pentru a gestiona zeci de miliarde de dolari în comerț anual interzis în temeiul sancțiunilor conduse de SUA, permițând Teheranului să suporte asediul economic și oferindu-i o pârghie în discuțiile nucleare multilaterale.

Sistemul financiar, care cuprinde conturi în bănci comerciale străine, companii proxy înregistrate în afara țării și firme care coordonează comerțul interzis, a ajutat Teheranul să reziste presiunii administrației Biden de a se alătura din nou acordului nuclear din 2015, câștigând timp ca să-și avanseze programul nuclear chiar și în timp ce negocierile erau în curs. Oficialii spun că se apropie de un nou acord nuclear.

Ani de sancțiuni au înfundat economia Iranului și au făcut ca moneda sa, rialul, să se prăbușească. Dar capacitatea de a stimula comerțul cam până la nivelurile de dinaintea sancțiunilor a ajutat economia să revină după trei ani de contracție, atenuând presiunea politică internă și întărind poziția de negociere a Teheranului, spun oficialii și analiștii citați de Wall Street Journal.

Succesul Iranului în eludarea interdicțiilor comerciale și financiare, evident în datele comerciale și confirmat de diplomații occidentali și oficialii serviciilor de informații, arată limitele sancțiunilor financiare globale într-un moment în care SUA și Uniunea Europeană încearcă să-și folosească puterea economică ca să pedepsească Rusia pentru invazia Ucrainei. SUA și UE au interzis băncilor rusești importante să tranzacționeze dolari și euro și au înghețat activele din străinătate ale băncii centrale ruse.

Potrivit documentelor și oficialilor occidentali, sistemul bancar clandestin funcționează astfel: băncile iraniene care deservesc companii interzise de sancțiunile americane să exporte sau să importe angajează firme afiliate din Iran pentru a gestiona comerțul sancționat în numele lor.

Aceste firme înființează companii în afara granițelor Iranului pentru a servi drept mandatari pentru comercianții iranieni. Proxy-ii tranzacționează cu cumpărători străini de petrol iranian și alte mărfuri sau vânzători de bunuri pentru import în Iran, în dolari, euro sau alte valute străine, prin conturi înființate în bănci străine.

Declarațiile bancare iraniene și documentele corporative arată cum Teheranul înregistrează în secret veniturile din exporturile de produse petrochimice, metale, piese de automobile și alte bunuri, finanțând în același timp importul de mașini industriale, servicii petroliere și componente electrice esențiale pentru menținerea companiilor și a economiei sale.

Sistemul oferă Iranului veniturile și importurile de care are nevoie pentru a-și menține economia și țara în funcțiune. Moderează presiunea asupra monedei țării, oferind economiei iraniene acces la dolari, euro și alte valute de rezervă în care este denominat comerțul mondial, susțin diplomații și oficialii.

Oficialii americani spun că termenii unui nou acord ar fi aproape identici cu pactul din 2015, deși „timpul de desprindere” al Iranului – durata necesară pentru a acumula suficient combustibil nuclear pentru o bombă – ar putea scădea până la șase luni, de la aproximativ un an.

Iranul a făcut presiuni ca SUA să elimine mai multe sancțiuni decât cele ridicate în temeiul acordului, în special acele sancțiuni care vizează programele sale de rachete balistice și unitatea militară a Corpului Gărzii Revoluționare Islamice.

Din 2010 până în 2015, în cadrul campaniei de sancțiuni a administrației Obama, comerțul anual al Iranului a scăzut cu 55%, până la 79,7 miliarde de dolari, potrivit datelor FMI.

Motivat parțial de consecințele economice, președintele iranian, orientat spre reformă, Hassan Rouhani, a semnat un acord nuclear numit Planul cuprinzător comun de acțiune cu SUA și alte cinci puteri mondiale, în 2015. Acordul a ridicat sancțiunile economice de lungă durată împotriva Iranului în anul următor.

Eliberate de sancțiuni, vânzările de petrol în acel an s-au dublat la peste 2 milioane de barili pe zi, iar economia a crescut cu 13%, potrivit datelor Rezervei Federale și FMI. În 2017, comerțul a crescut din nou la 117,5 miliarde de dolari, potrivit datelor FMI.
În 2018, președintele de atunci Donald Trump a retras SUA din acord. Oponenții acordului din cadrul administrației au susținut că pactul nu a restrâns în mod adecvat capacitatea viitoare a Iranului de a îmbogăți uraniul pentru o armă nucleară. Aceștia au spus că scutirea de sancțiuni s-a dovedit un beneficiu în numerar pentru programul iranian de rachete balistice și pentru unitatea militară de elită și grupurile militante străine înarmate și finanțate de Teheran.

Trump a reimpus sancțiunile ridicate în temeiul acordului din 2015, spunând că o nouă campanie de sancțiuni de „presiune maximă” va strânge atât de tare economia Iranului, încât Teheranul va fi forțat să încheie un acord nuclear mai strict, care ar include, de asemenea, limitarea programului de dezvoltare a rachetelor.

La un moment dat, băncile iraniene au început să folosească filiale numite companii Rahbar – Rahbar se traduce aproximativ prin „Pionier” – pentru a gestiona comerțul sancționat pentru clienții lor, au spus oficialii occidentali. Companiile Rahbar, dintre care unele sunt de înainte de reimpunerea sancțiunilor de către administrația Trump, țin registre ale tranzacțiilor în valută ale clienților lor și folosesc agenți iranieni care conduc case de schimb valutar în străinătate pentru a înființa companii de proxy străine pentru a efectua tranzacții pentru clienții lor iranieni. Acești agenți deschid, de asemenea, conturi pentru acele companii de proxy la băncile străine pentru a-și efectua tranzacțiile în străinătate.

Cumpărătorii străini de țiței și alte exporturi iraniene plătesc în aceste conturi, iar companiile iraniene folosesc dolarii și euro depuși acolo pentru a plăti furnizorii străini pentru importurile necesare, potrivit oficialilor occidentali.

#sanctiuni #Iran #petrol

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a publicat un proiect de hotărâre privind ajustarea tarifelor fixe la energia electrică produsă din surse regenerabile de către producătorii mici. Documentul urmează să fie examinat și aprobat de Consiliul de administrație al instituției, iar noile tarife ar putea intra în vigoare la 1 martie 2026.

Ajustările vizează producătorii eligibili mici care au pus în funcțiune centrale în anii 2020, 2022, 2023, 2024, dar și în perioada 10 octombrie – 31 decembrie 2025. Tarifele diferă în funcție de tehnologia utilizată: solar, eolian, hidro, biogaz sau biomasă, dar și în funcție de capacitatea instalației și de perioada în care aceasta a fost pusă în funcțiune.

Pentru producătorii eligibili din 2020, care au pus în funcțiune centrale în perioada 1 ianuarie 2020 – 8 decembrie 2025, tarifele prevăzute în proiect sunt de 1,79 lei/kWh pentru instalații solare fotovoltaice, 1,48 lei/kWh pentru eolian, 0,93 lei/kWh pentru hidro, 1,76 lei/kWh pentru cogenerare pe biogaz și 1,87 lei/kWh pentru cogenerare pe biomasă solidă.

Pentru producătorii eligibili din 2022, în cazul instalațiilor solare fotovoltaice, tarifele sunt de 1,85 lei/kWh pentru capacități de 10–50 kW, 1,78 lei/kWh pentru 51–200 kW și 1,64 lei/kWh pentru 201–1000 kW. Pentru eolian este prevăzut un tarif de 1,69 lei/kWh, pentru hidro – 1,49 lei/kWh, iar pentru biogaz și biomasă valorile variază, în funcție de tipul combustibilului, până la 2,01 lei/kWh.

Pentru anul 2023, la instalațiile solare fotovoltaice tarifele sunt de 1,77 lei/kWh pentru 10–50 kW, 1,70 lei/kWh pentru 51–200 kW și 1,57 lei/kWh pentru 201–1000 kW. Tariful pentru eolian este de 1,67 lei/kWh, pentru hidro de 1,49 lei/kWh, iar pentru biogaz poate ajunge până la 2,11 lei/kWh, în funcție de categorie.

În cazul producătorilor eligibili din 2024, pentru centralele puse în funcțiune în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2025, tarifele la solar sunt de 1,67 lei/kWh pentru 10–50 kW, 1,62 lei/kWh pentru 51–200 kW și 1,52 lei/kWh pentru 201–1000 kW, pentru eolian – 1,56 lei/kWh, pentru hidro – 1,40 lei/kWh, iar pentru biogaz și biomasă valorile pot ajunge până la 2,24 lei/kWh. Pentru energia livrată după 1 ianuarie 2026, proiectul indică 1,79 lei/kWh pentru solar 10–50 kW, 1,74 lei/kWh pentru 51–200 kW, 1,63 lei/kWh pentru 201–1000 kW, 1,67 lei/kWh pentru eolian și până la 2,41 lei/kWh pentru biogaz, în funcție de tehnologie.

Pentru producătorii eligibili din perioada 10 octombrie – 31 decembrie 2025 sunt stabilite tarife de 2,29 lei/kWh pentru biogaz, 1,97 lei/kWh pentru biomasă prin ardere directă, 2,28 lei/kWh pentru biogaz din deșeuri agricole și zootehnice și 2,22 lei/kWh pentru biogaz din deșeuri municipale lichide. Pentru energia livrată după 1 ianuarie 2026, tarifele prevăzute sunt de 2,37 lei/kWh, 2,04 lei/kWh, 2,36 lei/kWh și 2,30 lei/kWh, în funcție de tehnologie.