Polonia ar vrea arme nucleare americane. Ar fi o premieră pentru un fost stat din Pactul de la Varşovia

Polonia a iniţiat discuţii cu Statele Unite despre staţionarea de armament nuclear pe teritoriul polonez, în cadrul acţiunilor de contracarare a ameninţărilor Rusiei, afirmă preşedintele Andrzej Duda, în contextul declaraţiilor liderilor de la Moscova privind Ucraina.

Polonia, cel mai mare stat membru NATO din estul Europei, a suplimentat semnificativ bugetul militar în contextul invaziei militare ruse în Ucraina, dar până acum oficialii de la Varşovia nu discutaseră cu aliaţii pentru primirea de arme nucleare ca mijloc de disuasiune.

Afirmaţiile preşedintelui Andrzej Duda ridică semne de întrebare privind posibilitatea ca arme nucleare americane să fie staţionate pentru prima dată într-un fost stat membru al Pactului de la Varşovia. Acţiunea ar fi o sfidare a avertismentelor preşedintelui Vladimir Putin, care a semnalat că Rusia va riposta la orice extindere a capabilităţilor militare NATO în fosta zona de influenţă a Moscovei, notează agenţia Bloomberg.
“Problema este, în primul rând, că nu avem arme nucleare. Există întotdeauna o potenţială oportunitate de a participa la staţionarea comună a armamentului nuclear”, a declarat Andrzej Duda într-un interviu acordat publicaţiei Gazeta Polska.
“Am vorbit cu liderii americani despre posibilitatea ca Statele Unite să analizeze opţiunea” staţionării de arme nucleare pe teritoriul Poloniei. “Subiectul este deschis”, a subliniat Duda.

Staţionarea în comun a armamentului nuclear poate implica participarea la misiuni de escortare sau recunoaştere pentru asistarea avioanelor care participă la o misiune nucleară, punerea la dispoziţie a avioanelor cu dublu uz sau găzduirea de armament nuclear pe teritoriul ţării. Aliaţi precum Germania, Belgia, Olanda, Italia şi Turcia găzduiesc arme nucleare americane pe teritoriile lor, potrivit datelor obţinute de Centrul pentru Controlul Armamentului şi Neproliferare.

În aprilie, vicepremierul Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului Lege şi Justiţie (PiS), declara pentru publicaţia Welt am Sontag că Polonia este “deschisă” posibilităţii găzduirii de arme nucleare americane.

#arme #polonia #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.