Pe 3 noiembrie 2022, România asigura aproape 90% din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova, prin contractele comerciale încheiate de producătorii Nuclearelectrica și OMV Petrom cu furnizorul de stat basarabean Energocom, prin achizițiile acestuia de pe piața spot a bursei românești OPCOM, precum și prin contractul de avarie dintre operatorii de transport și sistem vecini Transelectrica și Moldelectrica. În aceeași zi, o firmă privată românească, ce a ajuns în posesia unei părți din datoria totală de 32 milioane dolari a Chișinăului rămasă neachitată pentru livrările de energie ale României către Republica Moldova din anii 1999-2000, obținea la Curtea de Apel Chișinău decizie de rejudecare a unui proces, pierdut inițial, prin care încearcă să recupereze 17 milioane dolari plus dobânzi de la autoritățile moldovenești. Cu circa o lună și jumătate înainte, deținătoarea românească, tot privată, a restului de 15 milioane dolari din creanța istorică soma Guvernul Republicii Moldova să-i plătească banii respectivi, de asemenea cu dobândă. Cu tot cu dobânzi, suma totală reclamată depășește 130 de milioane de dolari, conform datelor Profit.ro.
Cele două firme care vor să execute silit Republica Moldova pentru datoria istorică la curentul electric livrat de România în urmă cu aproape un sfert de secol au cumpărat fiecare câte o parte din creanța respectivă de la societatea românească de stat Termoelectrica, deși planul inițial era ca statul român să preia creanța de la aceasta și să o stingă printr-un acord cu Chișinăul, eventual chiar prin convertirea ei în ”ajutor nerambursabil”.
Vânzarea creanței de către Termoelectrica a devenit posibilă după ce o decizie din 2004 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, recunoscută de justiția din Republica Moldova, a confirmat datoria. Chișinăul încearcă acum să anuleze acea hotărâre arbitrală din urmă cu peste 18 ani în instanțele civile românești și va avea la jumătatea lunii viitoare al treilea termen în proces. Există însă riscul ca, până atunci, Termoelectrica să nu mai existe ca entitate juridică.
Dacă Republica Moldova va avea câștig de cauză, ceea ce ar corespunde cu intențiile inițiale ale României privind stingerea datoriei prin acord bilateral, statul român va trebui, cel mai probabil, să îi compenseze într-un fel pe cumpărătorii creanței totale inițiale de 32 milioane dolari, măcar pentru banii cheltuiți pentru a o achiziționa, plus dobânzi.
Basarabia s-a aflat până nu demult în criză energetică majoră după ce Ucraina a oprit exporturile de electricitate, din cauza distrugerilor grave provocate infrastructurii sale de profil de către atacurile Rusiei, atacuri care au stins lumina și în Republica Moldova. La asta s-a adăugat stoparea livrărilor către malul drept al Nistrului de către centrala pe gaze de la Cuciurgan din regiunea separatistă Transnistria. Asta după ce gigantul rus de stat Gazprom a redus masiv fluxurile de gaze naturale către Republica Moldova, iar Chișinăul și Tiraspolul nu ajunseseră încă la un acord cu privire la împărțirea cantităților venite de la ruși. Anterior, în condiții normale, centrala de la Cuciurgan asigura circa 70% din consumul de energie electrică al vecinilor de peste Prut.
Între timp, situația s-a stabilizat, după ce Republica Moldova a ajuns la un acord cu Transnistria pentru reluarea livrărilor de la centrala Cuciurgan. Acordul prevede că gazele venite de la ruși merg integral în regiunea separatistă, inclusiv pentru alimentarea centralei, în timp ce nevoile de consum de gaze ale malului drept al Nistrului sunt satisfăcute în bună măsură din surse alternative, fluxurile traversând inclusiv România. În același timp, producătorii români și-au majorat livrările peste Prut pe bază de contracte bilaterale.
Guvernul de la Chișinău și Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite (USAID) au convenit mai întâi ca americanii să acorde Republicii Moldova, ca parte a unui sprijin mai larg pentru sectorul energetic, asistență financiară nerambursabilă de 30 milioane dolari. Banii ar urma să fie folosiți la plata livrărilor de energie efectuate de furnizorii ucraineni în perioada mai-septembrie 2022.
În urmă cu peste 24 de ani, în noiembrie 1998, separatiștii de la Tiraspol au oprit livrările centralei de la Cuciurgan către restul Republicii Moldova, după ce Chișinăul a refuzat dublarea prețului de vânzare solicitată de Transnistria, iar Ucraina și-a redus la rândul ei drastic exporturile curent electric peste Prut.
În aceste condiții, Guvernul Republicii Moldova a cerut ajutor de urgență din partea României, iar în ianuarie 1999 a fost încheiat un contract de export de energie între CONEL din România și Moldtranselectro din Republica Moldova, fostele companii energetice de stat integrate din cele două țări, de dinaintea de divizarea lor pe tipuri de operațiuni (producție pe categorii de combustibil, transport, distribuție, furnizare etc). Contractul a fost prelungit succesiv prin acte adiționale până la 31 decembrie 2000.
″Având în vederea dificultățile financiare prin care trecea CONEL SA și pentru că stocurile de combustibili energetici pentru producerea de energie electrică erau limitate, conducerea CONEL SA a decis, în data de 11 noiembrie 1999, sistarea livrărilor de energie electrică în Republica Moldova. În urma discuțiilor dintre reprezentanții Guvernului României și Republicii Moldova, avându-se în vedere situația dificilă prin care trecea Republica Moldova din punct de vedere energetic, s-a decis reluarea livrării de energie electrică din Republica Moldova, mărindu-se astfel datoria pe care aceasta o avea față de CONEL SA. Menționăm că Societatea Națională de Electricitate CONEL SA a venit în ajutorul Moldtranselectro Chișinău acceptând plata unei părți a contravalorii energiei electrice livrate în Republica Moldova prin livrarea de produse moldovenești, inclusiv resurse energetice, sau prin achitarea cash din sumele rezultate din privatizarea rețelei de distribuție a energiei electrice din Republica Moldova.
Până în prezent, aceste propuneri de rezolvare a problemei nu au făcut obiectul niciunui contract între părți. (…) Imposibilitatea Republicii Moldova de a efectua plățile privind contravaloarea energiei electrice primite a determinat grave consecințe pentru CONEL SA în aprovizionarea cu combustibil pentru producția de energie electrică și a indus un puternic blocaj financiar, prin neplata de către aceasta a facturilor pentru păcură, gaze, cărbune energetic″, se arăta în nota de fundamentare a unei ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Isărescu în iunie 2000 – OUG nr. 79/2000.
În acea perioadă, autoritățile din cele două țări vecine au discutat și despre potențiala preluare de către statul român, prin societăți ale sale, a pachetului majoritar de acțiuni al companiei petroliere Tirex Petrol din Republica Moldova, în contul energiei exportate de România peste Prut, fără niciun rezultat în cele din urmă. De asemenea, a eșuat și ideea participării companiilor energetice românești la privatizarea operatorilor de distribuție a energiei de peste Prut.
Numai că nu s-a făcut nici una, nici alta. Deși prin OUG nr. 79/2000 s-a dispus preluarea creanței de 32 milioane dolari asupra Moldtranselectro de către Ministerul Industriei și Resurselor, aceasta a rămas în contabilitatea Termoelectrica, iar Guvernele de la București și Chișinău nu au reușit să convină nimic cu privire la stingerea integrală a datoriei.
Astfel că, după 3 ani, în aprilie 2003, Termoelectrica a reclamat Moldtranselectro la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care a decis, în martie 2004, că moldovenii sunt obligați să le plătească românilor 32 milioane dolari pentru energia livrată, plus dobânzi și penalități. Decizia a fost recunoscută de justiția din Republica Moldova, Curtea de Apel Economică din Chișinău eliberând titlu executoriu pentru creanță în noiembrie 2005.
