Bomba concesionării Aeroportul Chișinău! Leancă și membrii din echipa sa oficial puși sub învinuire

După zece ani de la concesionarea Aeroportului Chișinău, Procuratura Anticorupție a anunță despre terminarea urmăririi penale ce vizează concesionarea Întreprinderii de Stat Aeroportul Internațional Chișinău.

Obiectul investigației cuprind acțiunile ilegale ale persoanelor publice și de demnitate publică la concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, ce a cauzat statului prejudiciul material în mărime de 392 milioane de lei.

Astfel, procuratura spune că sub învinuire, pentru abuz de serviciu, fostul premier Iurie Leancă, Valeriu Lazăr fost ministrul al Economieiâ, Tudor Copaci ex șeful de la APP, dar și, un fost director general interimar al ÎS Aeroportul Internațional Chișinău, un fost director financiar al ÎS Aeroportul Internațional Chișinău, șef al serviciului analiză economică al ÎS Aeroportul internațional Chișinău.

Procuratura mai spune că pe bunurile celor acuzați a fost pus sechestru pe bunuri în sumă de 28,7 milioane de lei.

Oficial, decizia de concesionare a aeroportului a fost luată în ultima zi de mandat al Guvernului în exercițiu Filat II, pe 30 mai 2013. Decizia a fost pregătită de Ministerul Economiei, condus pe atunci de democratul Valeriu Lazăr, iar unul dintre argumente era necesitatea de a atrage investiții în modernizarea AIC.

Guvernul condus de interimarul Iurie Leancă a susținut proiectul. Până și liberalul Anatol Șalaru, ca ministru al Transporturilor, a sprijinit inițiativa, afirmând ulterior că aeroportul „trebuia concesionat pentru că aducea pierderi iar o administrație privată este mai bună”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#concesionare #Aeroport #invinuiti

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Mai mulți retaileri mari din Republica Moldova, în frunte cu milionarul Mircea Baciu (Bomba) și afaceriștii discreți Iurii Starodubov și Vitalie Moraru (Maximum), cer impunerea de taxe vamale și TVA la toate coletele comandate online din afara țării, invocând concurența neloială. Aceștia dar și alții au participat la Clubului Presei Economice. În realitate, această mișcare pare mai degrabă o tentativă disperată de a opri schimbarea inevitabilă a pieței, în care consumatorul are din ce în ce mai mult acces la produse mai ieftine, mai diverse și livrate direct la ușă. E cel puțin ironic să vezi rețele care domină mallurile din Chișinău și au showroomuri de sute de metri pătrați plângându-se de „inechitate” pentru că Temu sau AliExpress livrează un telefon sau o pereche de adidași cu 30% mai ieftin. Dacă aceste magazine tradiționale ar fi oferit prețuri și servicii competitive, clienții nu s-ar fi orientat în masă spre online.

Mai grav este faptul că marii retaileri cer statului să-și folosească pârghiile pentru a le proteja profiturile, sub pretextul apărării bugetului public și al mediului economic local. Ei omit, desigur, să menționeze propriile practici de optimizare fiscală, importurile mascate sau forța de muncă plătită parțial la negru. De cealaltă parte, milioane de moldoveni profită de deschiderea pieței globale și comandă online nu pentru că vor să ocolească sistemul, ci pentru că piața locală nu le oferă nici varietate, nici calitate, nici prețuri decente. În loc să investească în digitalizare, în magazine online sau în îmbunătățirea serviciilor, acești retaileri preferă să ceară guvernului să-i apere de concurență.

În UE, problema a fost rezolvată nu prin interzicerea coletelor, ci prin integrarea giganților internaționali în sistemul fiscal european – vânzătorii plătesc TVA la sursă, iar datele despre colete sunt transmise digital. Moldova ar putea urma același model, fără a penaliza consumatorii. Dar în Moldova, marii jucători cer impozitarea tuturor coletelor, indiferent de valoare, sperând că taxele le vor readuce clienții pierduți. Aceasta este esența luptei: nu pentru buget, ci pentru controlul unei piețe care, încet, dar sigur, scapă din mâinile granzilor. Dacă se va da curs acestor presiuni, vom asista nu la protejarea economiei locale, ci la protejarea privilegiilor unei elite economice care nu vrea să concureze, ci să controleze.