Probleme de miliardari: Ortega, părintele brandului Zara, a intrat într-o cursă contra timp ca să-şi cheltuie banii

Amancio Ortega, omul din spatele Inditex care deţine Zara, trebuie să investească rapid miliardele de euro pe care le face cu ajutorul brandului de fashion. În caz contrar, o mare parte din bani vor fi deveni subiectul impozitului pe avere din Spania, ţara cu unele dintre cele mai agresive sisteme de taxare al super-bogaţilor, scrie Bloomberg.

Pe măsură ce Zara continuă să facă profit, visteria lui Ortega se umple cu dividende din ce în ce mai mari, iar cheltuirea banilor devine o provocare. Săptămâna trecută, Inditex a anunţat că va împărţi acţionarilor dividende mai mari cu 29%, ceea ce-i aduce fondatorului în vârstă de 86 de ani aproape două miliarde de euro.

Ortega, care controlează 59% din Inditex, trebuie să investească această sumă în decurs de un an, din cauza normelor juridice şi fiscale care guvernează afacerile de familie, altminteri banii vor merge către stat sub formă de taxe şi impozite.

Spania, condusă în prezent de Partidul Socialist, este ţara din UE cu cel mai agresiv sistem de taxare al miliardarilor. În conformitate cu legislaţia naţiunii, bogaţii sunt scutiţi de taxa pe avere doar dacă îşi investesc banii în maxim 12 luni în active considerate „activitate economică”.

Pe fondul taxei pe avere, Amarcio Ortega a investit din 2001 – de la listarea pe bursă a Inditex – şi până în prezent nu mai puţin de 12 mld. euro în real-estate.

Astfel, miliardarul a reuşit de-a lungul anilor să „colecţioneze” o serie de clădiri emblematice din diferite oraşe ale lumii. Printre acestea se numără Haughwout Building din New York, Southeast Financial Center din Miami, Royal Bank Plaza din Toronto şi The Post Building din Londra.

Toate acestea l-au transformat pe magnatul spaniol al modei într-unul dintre cei mai mari proprietari de real-estate din Europa. Activele sale imobiliare au fost evaluate la 15,3 miliarde de euro în 2021, ceea ce le plasează peste portofoliile imobiliare ale altor magnaţi europeni, printre care se numără nume grele precum Hugh Grosvenor şi Charles Cadogan. Din 2021 şi până în prezent, şeful Inditex a mai investit cel puţin 2 mld de euro în 10 proprietăţi din SUA şi Marea Britanie.

Pentru a evita plata impozitului pe avere, bogaţii spanioli trebuie să investească în active cum ar fi imobiliarele şi infrastructură energetică sau participaţii de cel puţin 5% în companii cotate la bursă. Fondurile mutuale şi numerarul nu sunt considerate „activitate economică” şi nu se califică. În cazul în care nu pot investi toate dividendele în decursul anului, firmele de investiţii ale super-bogaţilor pot negocia o prelungire, atâta timp cât pot dovedi că sunt aproape de a încheia o tranzacţie pentru o parte din încasări.

În ciuda portofoliului imobiliar uriaş, averea lui Ortega se sprijină pe participaţia deţinută în cadrul Inditex. Acţiunile companiei au fluctuat puternic de când au atins un nivel record în 2017, când miliardarul a devenit a doua cea mai bogată persoană din lume. Cu o avere netă de aproximativ 66 de miliarde de dolari, el se află acum pe locul 15, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ortega #milionar #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.