Turcia începe să scoată gaze din cel mai mare zăcământ din Marea Neagră. Vrea să vândă și Europei

Turcia începe joi să scoată gaze naturale din cel mai mare zăcământ din Marea Neagră, descoperit în perioada 2020-2022, oferind președintelui Recep Tayyip Erdogan ocazia de a reduce prețurile energiei de consum cu mai puțin de o lună înaintea alegerilor.

Zăcământul denumit de turci Sakarya va furniza 10 milioane de metri cubi pe zi în primă fază, ajungând la 40 de milioane de metri cubi pe zi până în 2027-2028, a declarat compania de stat Turkish Petroleum, scrie World Oil.

Această cantitate din prima fază ar fi suficientă pentru a acoperi aproximativ un sfert din consumul curent al Turciei. Ministrul Energiei, Fatih Donmez, a declarat că gazul va fi produs mai ieftin decât cel importat.

Turkish Petroleum speră să exporte o parte din gaz, inclusiv în Europa, a declarat președintele companiei Melih Han Bilgin în timpul unei vizite la unitatea de producție din Zonguldak, pe coasta de sud a Mării Negre.

Momentan nu este clar cât de mult gaz ar putea exporta Turcia, dar are deja conexiuni de conducte cu Bulgaria și Grecia care ar putea transporta gaze în Europa. Dacă iarna viitoare va fi foarte frig, continentul s-ar putea confrunta cu o penurie de combustibil și s-ar putea observa o cerere crescută pentru provizii de gaze non-rusești.

Rusia a redus majoritatea fluxurilor de gaze din conducte către Uniunea Europeană în urma sancțiunilor impuse după invazia Ucrainei. Cu toate acestea, Turcia a extins cooperarea cu Rusia. Cele două țări plănuiesc să transforme vestul Turciei într-un hub regional pentru comerțul și tranzitul de gaze.

Turkish Petroleum spune că zăcământul Sakarya are o rezervă de 710 miliarde de metri cubi de gaze, care valorează în jur de 500 de miliarde de dolari.

Dacă va avea succes în Marea Neagră, Turkish Petroleum vrea să scoată gaze și din alte părți. A făcut deja echipă cu Sonatrach din Algeria pentru a căuta petrol și gaze în regiune și a purtat discuții cu alte companii, inclusiv cu Petronas Gas Bhd din Malaezia și Petroleo Brasileiro SA din Brazilia.

Potrivit Financial Times, Turcia este un mare importator de energie și aproape tot gazul pe care îl consumă provine din străinătate, ceea ce face din proiectul Sakarya un impuls semnificativ pentru sectorul energetic al țării.

Importurile nete de energie ale Turciei, care includ petrol, gaze și alte produse, au fost în valoare de 80 de miliarde de dolari anul trecut, un factor important al deficitului său de cont curent, arată datele băncii centrale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gaz #Turcia #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.