În ciuda sancțiunilor, America încă e dependentă de Rusia: Putin vinde o resursă cheie de 1 miliard de dolari în SUA

13 Mai 2023, 05:39
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Mai 2023, 05:39 // Actual //  bani.md

Statele Unite și alte națiuni occidentale s-au grăbit să sancționeze Rusia după ce președintele rus Vladimir Putin a ordonat invazia Ucrainei în 24 februarie 2022. Cu toate astea, în prezent Putin încă vinde combustibil nuclear în SUA, o resursă cheie, de aproape 1 miliard de dolari.

Aliații occidentali și-au unit forțele pentru a sancționa resursele provenite din Rusia precum petrolul și gazul, pentru a priva Kremlinul de câștiguri financiare pe fondul canalizării banilor în războiul său împotriva Ucrainei, potrivit Newsweek.

Companiile internaționale cu afaceri în Rusia s-au grăbit și ele să plece, dăunând și mai mult economiei ruse, dar Moscova încă menține o înțelegere fermă cu un grup de mai multe țări, care își doresc ceva esențial: combustibilul nuclear. Să spunem că și în UE există 5 țări care au importat combustibil nuclear din Rusia (Bulgaria, Cehia, Finlanda, Ungaria, Slovacia), pentru cele 18 reactoare construite de Moscova.

Energia nucleară, care generează energie printr-un proces de scindare a atomilor de uraniu, a scăpat de sancțiuni după mai mult de un an de război. Îmbogățirea uraniului este un proces extrem de specializat, care poate fi realizat doar în anumite țări, precum Rusia. Rusia are unele dintre cele mai mari provizii de uraniu din lume și excelează, de asemenea, în procesul necesar de transformare a acestuia în uraniu îmbogățit.
Gaseste cat mai repede solutia pentru backlink-uri: Moz, ahrefs sau SEOScore
Uzinele comerciale de transformare a uraniului funcționează în Rusia, Canada, China și Franța, Rusia având cea mai mare infrastructură necesară pentru conversie.

Din această cauză, Rosatom State Nuclear Energy Corporation — colecția de furnizori nucleari a Rusiei — furnizează un sfert din combustibilul nuclear al SUA, iar Statele Unite continuă să plătească pentru resursă, cheltuind un miliard de dolari anul trecut.
Schimbul de combustibil nuclear pentru bani este o derivație a Programului Megatoni în Megawați din 1993 stabilit între SUA și Rusia, care a redus posesia Rusiei de combustibil nuclear prin conversia a 500 de tone metrice de uraniu pentru arme în 15.000 de tone de uraniu slab îmbogățit, care a fost apoi vândut în SUA pentru utilizare ca combustibil nuclear.

Programul a redus capacitatea de arme rusești cu peste 20.000 de focoase nucleare și a furnizat Statelor Unite combustibilul atât de necesar, care ar putea oferi o formă de energie mai ieftină și mai curată.

Combustibilul nuclear se confruntă cu o renaștere pe măsură ce lumea se luptă cu efectele și preocupările crescute ale schimbărilor climatice. Energia nucleară are emisii zero și este a doua cea mai mare sursă de electricitate cu emisii scăzute de carbon din lume, după hidroenergie, potrivit unui site web al Biroului pentru Energie Nucleară din SUA.

În martie 2023, primul reactor nuclear din SUA din ultimii șapte ani a început reacții nucleare în Georgia. CNBC a raportat că, inclusiv noul reactor, există 93 de reactoare în Statele Unite care furnizează o cincime din energia națiunii. Un sfert din resursele nucleare necesare pentru a alimenta această energie provine din Rosatom.

Companiile americane plătesc foarte mult pentru resursele necesare pentru a-și alimenta reactoarele, ceea ce înseamnă că finanțează atât Rusia, cât și Ucraina în timpul războiului. Cu toate acestea, cele 113 miliarde de dolari, sprijinul Congresului acordat Ucrainei prin intermediul ajutorului militar, guvernamental și umanitar a depășit cu mult miliardul de dolari cheltuit de companiile americane pentru combustibilul nuclear al Rosatom în 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.