Cum vrea Parlicov să scoată Termoelectrica din „ghearele” Moldovagaz: Căutăm bani să răscumpărăm datoria

Ministrul Energiei, Victor Parlicov susține că în prezent este analizată situația de răscumpărare a datoriilor Termoelectrica față de Moldovagaz. „Este mai simplu de gestionat datoria pe intern decât relația cu Gazprom”.

Energocom a procurat anul trecut o parte din datoriile Termoelectrica și a dat lichidități companiei Moldovagaz. Este vorba de 1,3 miliarde de lei. „Asta nu înseamnă că Energocom poate să transforme imediat creanța. Urmează să fie eșalonată și Termoelctrica să-și asume un grafic de rambursare. Intenționăm să eliberăm Termoelectrica de datorii față de Moldovagaz să lăsăm toate creanțele în spațiul public și să utilizam un grant. Este o propunere de a noastră, pentru ca din acești bani să cumpărăm toate datoriile către Moldovagaz și a CET Nordului”.

„În cazul nostru trebuie să atragem atenția la Moldovagaz față de Gazprom. Or, dacă datoriile vor fi trecute pe intern avem o flexibilitate mai mare cum să le stingem. Când suntem câteva întreprinderi de stat care sunt datoare e mai simplu de gestionat decât relația Gazprom”.

Ministrul Energiei a explicat cum s-au acumulat creanțele în lanț. „Termoelectrica are datorii față de Moldovagaz – 600 milioane de lei și SEL-urile sunt datoare la Termoelectrica vreo 500 de milioane de lei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Moldovagaz #datorii #termoelectrica

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), condusă de Mihai Daraban, a anunțat vineri sprijinul pentru inițiativa prim-ministrului Marcel Ciolacu de a relua construcția canalului navigabil Dunăre-București. Această legătură strategică între Capitală și Portul Constanța, precum și alte orașe europene de pe Dunăre, revine în actualitate, în contextul războiului din Ucraina.

Proiectul canalului București-Dunăre, început în 1986, a fost finalizat în proporție de 60% până în 1989. Nicolae Ceaușescu și-a dorit finalizarea rapidă a lucrărilor, mobilizând unități de construcție din întreaga țară, cu excepția Bucureștiului, unde forța de muncă era concentrată pe șantierul Casei Poporului.

După Revoluție, muncitorii au abandonat utilajele pe șantier și s-au întors acasă, lăsând în urmă echipamente importate recent din Cehoslovacia și URSS, multe dintre acestea fiind ulterior vândute la fier vechi. Inginerul Chiriac Avădanei, care a proiectat „Magistrala Albastră“, a exprimat frustrarea față de abandonarea canalului, subliniind că proiectul nu a fost doar un moft comunist, ci avea rădăcini istorice datând din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect fiind realizat în 1882.

Realizarea canalului București-Dunăre ar crea o rută de transport ecologică, mult mai puțin poluantă decât transportul feroviar sau rutier. De asemenea, ar permite irigarea a 150.000 de hectare de teren. Prin acest canal, Bucureștiul ar deveni un port la Dunăre, conectat direct cu orașe precum Belgrad, Budapesta, Bratislava, Viena, Frankfurt și Rotterdam.

Chiriac Avădanei estimează că finalizarea investiției ar necesita cinci ani de lucrări. CCIR susține că acest proiect ar aduce multiple avantaje economice și logistice, subliniind importanța lui strategică pentru dezvoltarea României și integrarea sa în rețelele de transport europene.