În ce măsură Ucraina și Moldova se apropie de UE: nuanțe ale legislației fiscale a celor două țări

13 Sept. 2023, 10:07
 // Categoria: Comercial // Autor:  MD Bani
13 Sept. 2023, 10:07 // Comercial //  MD Bani

Ucraina și Republica Moldova au primit statutul de candidate la aderare la Uniunea Europeană în 2022. În vara anului 2014, ambele țări au semnat, de asemenea în mod sincron, Acordul de Asociere cu UE. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, consideră că Ucraina și Republica Moldova pot adera la UE în termen de patru ani. În acest timp, ambele țări trebuie să-și armonizeze legislațiile naționale cu cea europeană, în special să adapteze TVA și accizele la cerințele directivelor UE, tranmsite infotag.md.

 

Regimurile fiscale ale UE includ impozite directe și indirecte. Impozitarea directă este gestionată de statele membre ale UE. Cu toate acestea, un număr mare de cerințe privind impozitarea indirectă (primordial TVA și accize) sunt stabilite de autoritățile UE. Va fi deosebit de dificil să se asigure armonizarea între legislația Ucrainei, a Republicii Moldova și a UE în domeniul accizelor la produsele din tutun.

Trebuie remarcat faptul că, în Ucraina și Republica Moldova, cheltuielile pentru țigări reprezintă aproximativ un sfert din venitul mediu al fumătorilor din aceste țări. Prin urmare, o creștere substanțială a accizelor ar crea premise serioase pentru creșterea comerțului ilicit cu tutun.

Reamintim că, în Ucraina, în 2017 a fost adoptat un plan de accize, care prevedea o anumită rată de creștere a acestei taxe – 20% pe an, pentru a ajunge la un nivel de impozitare de 90 de euro pentru o mie de țigări până în 2025. În acest termen, Moldova de asemenea intenționează să atingă același obiectiv. Cu toate acestea, există un aspect important – impozitarea noilor produse din tutun și a celor care conțin nicotină nu s-a apropiat nici în Ucraina, nici în Moldova de practica europeană.

„În Ucraina, politica în domeniul accizelor se confruntă cu o sarcină dificilă, deoarece este necesar să se asigure un echilibru optim între sănătatea publică, integrarea europeană și suplinirea bugetului de stat. Până în prezent, aceasta este extrem de instabilă, complicată, imprevizibilă și însoțită de volume mari de comerț ilegal cu țigări. Prin urmare, este nevoie de o anumită relaxare a poverii fiscale asupra produselor din tutun, în special, prin introducerea unor accize diferite în funcție de gradul de risc pentru sănătatea consumatorilor, în conformitate cu practica statelor membre ale UE”, a declarat Oleg Getman, economist, specialist în administrarea fiscală la Institutul de Transformări Socio-Economice pentru UNIAN.

În toate țările UE, ratele accizelor pentru noile produse din tutun și pentru cele care conțin nicotină sunt mai mici decât cele pentru țigări. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Growford Institute. Țările UE au libertatea de a stabili mecanismele de impozitare, mai ales în vederea reducerii potențiale a riscurilor pe care consumul acestora le prezintă pentru sănătatea fumătorilor.

„Acciza este una dintre cele mai armonizate taxe din UE. Ucraina, după ce a solicitat aderarea la UE, ar trebui să țină cont de cerințele legislației europene comunitare în domeniul accizelor pentru produsele din tutun, precum și de abordările țărilor UE în ceea ce privește stabilirea ratelor accizelor”, menționează studiul Institutului Growford.

În 2023, dintre cele 18 țări din UE care au fost analizate, diferența dintre accizele la produsele de încălzire a tutunului și țigări varia de la 82,5% în Olanda, la 14,9% în Ungaria.

În șapte state membre ale UE, acciza pentru produsele din tutun încălzit este de cel puțin patru ori mai mică decât acciza pentru țigări. Doar într-o singură țară acest raport al accizelor a fost diminuat de peste două ori. În marea majoritate a statelor membre ale UE, ratele accizelor pentru produsele din tutun încălzit sunt stabilite per kilogram de tutun, în timp ce în Ucraina și în Moldova acestea sunt stabilite per unitate.

 

„Ucraina și Republica Moldova, care acum pășesc cot la cot pe calea integrării europene, sunt obligate să își adapteze treptat legislația fiscală la cerințele directivelor UE, printre care și Directiva 2011/64/CE a Consiliului de reglementare a accizelor la țigări, trabucuri, țigări de foi și tutun pentru fumat. Dar este la fel de important să se țină cont de experiența țărilor UE în ceea ce privește reforma fiscală. Aceasta se referă, în primul rând, la o creștere treptată a ratei accizei pentru țigări, pentru a evita o creștere a comerțului ilegal cu acestea, urmând standardul de acciză de 90 de euro per mia de unități. În al doilea rând, o rată diferită a accizelor pentru dispozitivele de încălzire a tutunului și pentru țigări. Începând cu aprilie 2023, în medie, acciza pentru acestea era de 3,5 ori mai mică în UE în comparație cu cea pentru țigări, ceea ce echivalează cu un nivel de diferențiere de 66,3 %. Acest lucru se datorează, în special, riscului potențial redus  pentru sănătate al utilizării dispozitivelor de ultimă generație”, a rezumat expertul în fiscalitate al Institutului Growford, Tatiana Koșciuk.

 

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.