Sturza, critică fără perdea demisiile de la Externe, CFM și aeroport: Realizările au crescut „opoziția” și invidia

Unul câte unul. Nicu Popescu de la MAE, Oleg Tofilat de la CFM, Constantin Vozian de la AIC, X de la BNM, Y de la Muncă, Z de la Finanțe… Cine este următorul?, a comentat fostul premieri și actualul om de afaceri, Ion Sturza, recentele demisii de la mai multe instituții și companii de stat.

Potrivit lui, toate aceste tinere speranțe – de altfel, total diferite ca experiență și temperament – au lăsat în urmă iluziile și au plecat din funcții. Da, sună frumos și politic corect explicațiile: „Vă mulțumim, colegi din conducere, a fost o experiență excepțională să lucrezi cu voi și pentru voi”…

„Nicu a pus Moldova pe harta Europei și a construit o baricadă diplomatică în condiții de război. Oleg a gestionat o situație imposibilă la CFM și a stârnit multe speranțe în rândul angajaților. Constantin a readus rapid cursele regulate, dând dovadă de competență și onestitate. De asemenea, X, Y, Z au fost și ei foarte valoroși”, se arată mirat fostul premier.

Omul de afaceri indică asupra realizărilor celor care au plecat din funcții or, pe acest fundal au crescut și „opoziția” internă, dezinteresul, suportul și, o spun pe șleau, invidia. Evident, acest lucru a stârnit multă frustrare și a contribuit la „mulțumesc frumos, mă duc să mă ocup de familia abandonată”. Sună familiar, nu?

„Cândva, la începutul anilor ’90, era populară lozinca „Veniți acasă, măi băieți!”. Mulți au venit, inclusiv în perioada când am fost eu la guvern. Și? Noi, cei de-acasă, am știut să-i trimitem „de unde au venit”. Odiosul a spus cândva: „Cadrele rezolvă totul”. Cineva lucid trebuie să aibă grijă de ele, de aceste cadre. Să le pună de o cafea, să le mângâie (orgoliul), să le arate vărguța… Inteligent și cu răbdare, ca un părinte. Vom rămâne doar cu yas, men, dar și niște oportuniști perfizi”, mai spune fostul premier.

La finalul postării, Ion Sturza spune că „astăzi, când și eu am nevoie de un sfat, nu-mi permit să citesc morală nimănui. Doar regretul și rușinea în fața acestor oameni mă obligă să o fac. Au crezut inclusiv în povețele auzite de la mine. Și mă bucur că o listă lungă de „alții” nu au fost la un anumit moment acceptați. Îmi luam un păcat pe conștiință”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Sturza #demisii #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.