Ce s-a schimbat în Suedia după aderarea la Uniunea Europeană? Declarațiile Ambasadoarei Katarina Fried

Călătoria Suediei către Uniunea Europeană a început în anii 1990, fiind impulsionată de convingerea că integrarea europeană este un instrument pentru pace și stabilitate pe continent, precum și de dorința de a participa pe deplin la dezvoltarea politică și economică a Europei. În 1994, Suedia a organizat un referendum național, în urma căruia puțin peste jumătate dintre votanți au susținut aderarea la UE, iar Suedia a devenit oficial membră a UE la 1 ianuarie 1995. Sprijinul public pentru UE a crescut constant în Suedia, pe măsură ce beneficiile tangibile ale integrării europene au devenit evidente, scrie IPN.

Astăzi, la 30 de ani după referendum, o majoritate covârșitoare a suedezilor cred că UE a fost benefică pentru dezvoltarea țării. Suedia a colaborat îndeaproape cu partenerii din UE, beneficiind de forța acțiunii comune pe scena internațională, păstrând totodată o voce suedeză puternică și independentă.

Beneficii economice semnificative

Ca membru al UE, Suedia are un cuvânt de spus în elaborarea politicilor și reglementărilor UE în domenii esențiale, precum comerțul, protecția mediului, drepturile omului și securitatea internațională.

Apartenența la UE a adus beneficii economice semnificative Suediei. Accesul la piața unică a UE și la cele 70 de acorduri de liber schimb cu țări terțe aduce un impact estimativ de aproximativ 30 de miliarde de euro pe an economiei suedeze. Aceasta reprezintă de 12 ori mai mult decât contribuția financiară netă a Suediei la bugetul UE. Apartenența la blocul comunitar a ajutat economia noastră să crească, a creat locuri de muncă și a stimulat investițiile străine.

O combinație între subvențiile UE, accesul crescut la piețele externe și investițiile în zonele rurale a ajutat fermierii suedezi să dezvolte afaceri competitive, rezistente și durabile.

O uniune pentru pace

Aderarea a permis, de asemenea, cetățenilor noștri să trăiască, să studieze sau să lucreze oriunde în UE. Suedia și-a păstrat tradițiile și sărbătorile vechi, dar a îmbrățișat în același timp valorile europene comune.

În esență, UE este un proiect pentru pace. A fost creată după al Doilea Război Mondial pentru a preveni conflicte ulterioare în Europa și, pentru statele membre, a fost remarcabil de eficientă.

De la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, în anul 1951, până la blocul politic de astăzi, UE a transformat în mare măsură Europa dintr-un continent al războiului într-o uniune pentru pace.

Din păcate, războiul ilegal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a readus ororile războiului în Europa, având un impact semnificativ și asupra Moldovei. Rezistența Moldovei și generozitatea față de vecinii săi în această perioadă dificilă sunt cu adevărat impresionante.

Pentru dezvoltarea continuă a UE și consolidarea păcii, stabilității și dezvoltării economice pe continent, integrarea țărilor din Europa de Est este esențială.

Obiective comune și cooperare

Suedia sprijină cu tărie agenda Parteneriatului Estic și ar primi cu căldură Moldova ca stat membru al Uniunii Europene. Totuși, decizia privind viitorul Moldovei rămâne în mâinile moldovenilor. Pe măsură ce moldovenii se pregătesc să ia o decizie istorică, Suedia susține ferm dreptul lor de a face această alegere pe baza faptelor, nu a fricilor, liber și independent, indiferent cum vor vota.

Pentru Suedia, cele trei decenii ca membru al UE au fost marcate de transformări și au adus beneficii economice, politice și sociale semnificative.

Apartenența la UE a întărit poziția țării noastre în Europa și în lume, iar Suedia a contribuit semnificativ la dezvoltarea UE și la atingerea obiectivelor comune de unitate și cooperare europeană. Suedia și-a găsit o casă în UE, națiunea noastră este mai puternică, mai sigură și mai prosperă ca parte a familiei europene.

#Katarina Fried #aderare #Suedia #beneficii #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.