Cine sunt granzii din umbră ai exporturilor de cereale și oleaginoase? Printre ei, un milionar discret

În structura exporturilor din Republica Moldova, trei mari grupe de produse au dominat piața în septembrie 2024: cerealele, semințele și oleaginoase, precum și produsele din industria morăritului. Aceste grupe de produse au acoperit 97,3% din volumul total a mărfurilor exportate, potrivit analizei lui Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”..

În expresie valorică, topul grupelor de produse exportate s-a clasat astfel: semințele și oleaginoasele, cerealele și produsele din cereale sau lapte, alături de produse de panificație. Deși cerealele și semințele oleaginoase și-au schimbat locurile din cauza diferențelor de prețuri, acestea acoperă în continuare peste 80% din totalul exporturilor atât în volum, cât și în valoare.

Produsele moldovenești au fost exportate în 41 de țări, iar primele 10 țări au absorbit 98% din volumul exporturilor. Cele 10 țări au cumpărat produse moldovenești în valoare de 871,1 milioane lei, echivalând cu 94% din totalul exporturilor în termeni valorici.

Analiza a relevat că exportul acestor grupe de produse a fost realizat de 148 de companii moldovenești, însă primele 20 de companii au acoperit 82% din volumul total al exporturilor și 74% din valoarea totală. Este vorba de OROM-IMEXPO, RUGRO-PRIM, AGRO-NOVA ȘI AGROFLORIS, care este controlată de milioanarul Vaja Jhashi. Acesta este cunoscut ca un influent om de afaceri și un vechi prieten al oligarhului Vladimir Plahotniuc, controlează 60% din piața cerealelor din Moldova prin intermediul grupului Trans Oil. De asemenea, acesta domină și piața uleiului din țară, având în portofoliu fabrica de ulei Floarea Soarelui de la Bălți, una dintre cele mai importante afaceri ale holdingului.

Grupa cerealelor, care include șapte categorii de produse, a generat exporturi în valoare de 314 milioane lei și a totalizat 88,6 milioane kg. Grâul a fost liderul incontestabil în această categorie, reprezentând 79% din exporturi. Cele mai mari cantități au fost livrate în România și Elveția, care au absorbit 69% din exporturi.

În categoria „semințe și oleaginoase”, cele mai exportate produse au fost semințele de floarea-soarelui, care au acoperit 70% din această categorie. Exporturile au fost distribuite în 20 de țări, iar 5 dintre acestea au acoperit 92% din volumul total.

În această categorie, făina de grâu a fost produsul principal, reprezentând 84% din exporturi. Produsele din industria morăritului au fost exportate în 6 țări, iar România a fost cea mai mare piață, absorbând 42% din totalul exporturilor.

În concluzie, Republica Moldova a exportat în septembrie 2024 un total de 151,4 milioane kg de produse alimentare, în valoare de aproape 926 milioane lei. Cele mai exportate produse au fost grâul, semințele de floarea-soarelui, orzul, semințele de rapiță și făina de grâu, acoperind 92% din volumul total.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Cereale #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.