Venezuela, una dintre cele mai mari și mai populate țări din America Latină, cu acces direct la Oceanul Atlantic și o poziție strategică în bazinul Caraibelor, revine în centrul interesului geopolitic global.
Cu aproape 30 de milioane de locuitori, dintre care unul din trei trăiește în afara țării, Venezuela rămâne un actor-cheie într-o regiune considerată tradițional „curtea din spate” a Statelor Unite. Miza reală nu este însă politică, ci energetică.
Potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA (EIA), Venezuela deținea în 2023 aproximativ 303 miliarde de barili de rezerve dovedite de petrol, adică circa 17% din totalul mondial, mai mult decât orice altă țară. În același timp însă, Venezuela a contribuit cu doar 0,8% la producția globală de petrol, ceea ce evidențiază prăbușirea industriei sale și, simultan, un potențial uriaș de revenire, capabil să influențeze serios piața mondială a energiei.
Majoritatea acestor rezerve sunt concentrate în centura Orinoco și sunt formate din petrol extra-greu, care nu poate fi extras și valorificat fără tehnologii sofisticate, diluanți, instalații de procesare și lanțuri logistice stabile. În acest context, controlul asupra tehnologiei și infrastructurii este adesea mai important decât petrolul din subsol, ceea ce face ca SUA și companiile occidentale să fie actori decisivi.
Această realitate creează o sinergie naturală cu rafinăriile americane de pe coasta Golfului Mexic, care timp de decenii au fost adaptate special pentru petrol greu și sulfuros. Revenirea barililor venezueleni ar fi, din punct de vedere tehnic și economic, una dintre cele mai eficiente soluții pentru multe dintre aceste rafinării.
Exporturile Venezuelei au început deja să crească. Potrivit EIA, ele au urcat de la 263 de mii de barili pe zi în 2021 la aproximativ 621 de mii de barili pe zi în 2023. În același an, 69% din exporturi au mers către regiunea Asia-Pacific, iar 23% către America de Nord, ceea ce arată că petrolul venezuelean este deja un instrument geopolitic, cu fluxuri care pot fi redirecționate rapid prin porturile din Caraibe.
Pe lângă petrol, Venezuela deține și rezerve importante de gaze naturale aproape neexploatate. Rezervele dovedite sunt estimate la 195 de trilioane de picioare cubice, adică aproximativ 73% din totalul Americii de Sud, însă lipsa infrastructurii face ca o mare parte din acest gaz să fie ars sau reinjectat în zăcăminte. În 2022, potrivit EIA și Băncii Mondiale, Venezuela a ars în faclă circa 706 miliarde de picioare cubice de gaz, iar intensitatea acestui fenomen a crescut de patru ori în ultimul deceniu, transformându-l într-un scandal ecologic, dar și într-o piață potențială de miliarde pentru tehnologii de captare și valorificare.
În sudul țării, aurul a devenit o altă miză strategică. Exploatarea ilegală este legată de grupuri armate, contrabandă și rețele de violență, iar rapoartele internaționale arată că aurul reprezintă o sursă paralelă de finanțare, atât pentru regim, cât și pentru structuri criminale.
Sistemul energetic al țării depinde masiv de hidroenergie. În 2021, 64% din electricitatea Venezuelei a provenit din centrale hidroelectrice, șase mari baraje însumând peste 16.000 MW, dintre care hidrocentrala Guri asigură singură aproape două treimi din capacitatea hidro. Controlul asupra acestor instalații este esențial pentru stabilitatea economică și politică a statului.
Infrastructura petrolieră a Venezuelei este însă profund degradată. Financial Times arată că instalațiile, conductele și terminalele sunt afectate de coroziune și ani de lipsă de mentenanță, iar câmpuri precum Carabobo, proiectate pentru 325.000 de barili pe zi, sunt masiv subutilizate. Refacerea sectorului ar necesita investiții de ordinul a 100 de miliarde de dolari, iar Statele Unite sunt dispuse să participe, cu condiția unor garanții juridice și de securitate.
În paralel, bătălia pentru activele externe ale Venezuelei se poartă în instanțele americane. Compania Citgo Petroleum, cel mai important activ al statului venezuelean în SUA, este ținta creditorilor, iar un tribunal din Delaware a aprobat o cerere de circa 6 miliarde de dolari a fondului Elliott pentru executarea acesteia. Bloomberg și Wall Street Journal notează că viitorul petrolului venezuelean se decide tot mai mult prin sancțiuni, instanțe și structuri financiare occidentale, nu doar la Caracas.
