Adevărul ascuns sub preș de Guvern! A luat țevile în gaj de la Moldovagaz cu acordul tacit al Gazpromului

Operațiunea de luare în gaj a rețelelor de transport a gazelor, în schimbul unui credit de 1,05 miliarde de lei acordat Moldovagaz, s-a făcut cu acordul tacit al Gazpromului, potrivit declarației fostului director ANRE, Victor Parlicov.

Potrivit lui s-au luat anume gazoductele de transport, deoarece e vorba de Pachetul energetic III care la moment nu e finalizat din cauză că Moldovagaz nu a transferat la bilanțul Moldovatransgaz activele de transport, respectiv nu a fost finalizată procedura de separare a patrimoniului.

„Dacă pe bune ne-am fi dorit să scăpăm de influența Gazproomului există și alte metode de implementare a Pachetului energetic III. Dacă s-ar fi dorit cu adevărat s-ar fi mers pe un scenariu mai dur. Parlamentul scoate șase litere din lege ITO și ISO și spune în lege că singura modalitate de implementare a Pachetului energetic III este ownership and bundling. Asta înseamnă că Moldovagaz este obligată să vândă rețelele. Eu nu cred că intenția Guvernului la moment este să preia contra unui miliard de lei aceste rețele. În primul rând nu se cunoaște prețul acestora”, a explicat Parlicov în cadrul emisiunii „Secretele puterii” de la Jurnal TV.

Fostul director susține că operațiunea de gajare a rețelelor de transport în schimbul creditului acordat Moldovagaz s-a făcut cu acordul tacit al Gazpromului și face parte din scenariul ieșirii Federației Ruse din Republica Moldova și transferarea responsabilităților.

„Concernul rus nu a venit cu nicio reacție după anunțul autorităților de a lua în gaj rețelele de transport a gazelor. Dacă Gazprom nu și-ar dori acest lucru, există u mulțime de instrumente prin care el poate anula această operațiune”, a punctat Parlicov.

În data de 19 octombrie Comisia Situații Excepționale a decis acordarea unui credit de 1,05 miliarde de lei Moldovagaz în schimbul rețelelor de transport. Banii au fost acordați pentru achitarea gazului din luna septembrie și a avansului din luna octombrie. Rata dobânzii este de 21,5% și urmează să fie întors până la 1 mai 2023.

#datoriee #gaz #Moldovagaz #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.