Subiectul privind concesionarea spațiilor comerciale din incinta Aeroportului Internațional Chișinău, deși banal în esență, a provocat o criză care implică deja costuri politice serioase. Și nu doar politice, dar și de ordin judiciar, în perspectivă, fără îndoială.
Așadar, a treia licitație a eșuat și ea și ne pregătim pentru o nouă tentativă, în luna mai, după cum a anunțat Agenția Proprietății Publice. Doar că, dacă intențiile rămân aceleași și condițiile nu se schimbă, probabilitatea ca schema să reușească devine și mai mică. Schemă, deoarece nu mai există niciun dubiu că tot ce se întâmplă se face exclusiv în interesul unui agent economic privat, „Lagardere Travel Retail”, care vrea să preia, cu suportul direct al factorilor de decizie din cadrul administrației publice centrale, o afacere profitabilă, fapt care nu are legătură, în esență, nici cu dezvoltarea aeroportului, nici cu atragerea investițiilor, așa cum se invocă oficial. Această contradicție flagrantă între intenția ascunsă și cea declarată a și provocat colapsul, de fapt.
Pentru fiecare om care a urmărit procesul este limpede că, în realitate, nu are loc niciun concurs, ci o simplă simulare, deoarece beneficiarul a fost stabilit cu mult timp înainte. Or, asta înseamnă că licitația a fost trucată din start, fapt care va deveni, în mod sigur, subiectul unuia sau mai multor dosare penale în viitor, prin urmare, cei implicați în acest caz, dar mai ales cei care au dau astăzi cu subsemnatul au motive serioase de îngrijorare. De altfel, despre acest lucru vorbesc de multă vreme experți independenți, juriști notorii și toți reprezentanții opoziției, iar unii au și depus deja și denunțuri la Procuratura Anticorupție și CNA în care argumententează posibilele ilegalități și abuzuri.
„Lagardere”, protagonistul central al schemei și favoritul fără concurenți al guvernării PAS
Deși se vorbește de multă vreme despre acest caz, haideți să ne amintim, încă o dată, epopeea legată de reconcesionarea spațiilor din aeroport și implicarea în schemă a acestei companii pretins strategice, care a provocat atâtea controverse și, practic, a compromis întregul proces.
Fără îndoială, între reprezentanții „Lagardere Travel Retail” și unii exponenți ai guvernării PAS există o relație specială, iar insistența cu care i se promovează interesele în Republica Moldova lasă mult loc de interpretări și denotă că aici mai este vorba și de posibile interese ascunse cu caracter pecuniar. Or, aeroportul din Chișinău a fost mereu privit cu mare interes, inclusiv din afară, deoarece a fost și rămâne un generator de venituri de milioane pentru cei care-l gestionează. De altfel, aceeași companie a fost implicată într-un scandal și în România, în cazul Aeroportului Otopeni din București, unde a participat la o licitație similară și a ajuns subiectul unui dosar penal, intentat de DNA. Acest fapt demonstrează că, în pofida imaginii pe care încearcă să și-o imprime în spațiul public, de partener privat de importanță strategică, această companie, în particular cei care-i reprezintă interesele în România și, mai nou, și în Republica Moldova, nu sunt tocmai onești în raport cu statele-gazdă, pretins partenere.
Aeroportul Chișinău a fost luat de la Șor ca să fie transmis altora, nu pentru a fi întors statului
În urmă cu aproximativ un an, puterea de la Chișinău și-a făcut o întreagă campanie de imagine pe faptul anulării contractului de concesiune și reîntoarcerea Aeroportului Internațional Chișinău în gestiunea statului. Și, deși subiectul a fost prezentat drept o corectare a unei nedreptăți comisă de vechile guvernări, ulterior s-a constatat că totul a fost o farsă și că, în realitate, s-a dorit nimic altceva decât preluarea controlului asupra fluxurilor financiare și a domeniilor profitabile din cadrul aerogării.
O demonstrează și o corespondență apărută în spațiul public, între reprezentanții aceleiași companii „Lagardere” și exponenții guvernării PAS, din care rezultă clar că negocierile privind preluarea spațiilor comerciale din aeroport se purtau încă înainte să fie anulat contractul de concesionare. Adică, în timp ce publicul trăia iluzia că, în sfârșit, s-a făcut dreptate și că poporul a redevenit stăpân peste acest bun strategic al statului, în spate se trăgeau deja sforile și se împărțeau banii. Era vorba, de fapt, despre o preluare clasică a unei afaceri profitabile de la cineva (în cazul de față de la Șor) și transmiterea ei altcuiva, apropiat actualei puteri, de această dată.
De aici rezultă că, încă de atunci, s-a decis ca licitația care avea să urmeze, să fie, de fapt, o chestiune formală, care să mascheze adevăratele lor intenții. Faptul că „Lagardere Travel Retail” a fost favorizată din start este confirmat și de decizia de a-și deschide o filială în Republica Moldova, în noiembrie 2023, cu aproximativ două luni înainte de a fi anunțată licitația respectivă, când încă nu se spunea nimic despre faptul că aeroportul va fi din nou înstrăinat, iar însuși președintele Maia Sandu dădea asigurări că acest lucru nu se va produce.
Or, este evident că cei de la „Lagardere” știau deja ceea ce nu știau oamenii de rând, dar nici alți potențiali investititori și nu făceau altceva decât să se pregătească de lovitura pe care urmau să o dea. Mai mult, este clar că totul s-a făcut în grabă, deoarece sediul acestei companii „strategice” și cu „reputație internațională” sau, mai exact adresa juridică a sucursalei sale din Chișinău, care apare în actele de înregistrare, este una fictivă, deoarece se află într-o garsonieră din sectorul Buiucani al Capitalei, lucru absolut atipic pentru o companie serioasă care ține la propria imagine.
Licitație cu dedicație, cu girul nemijlocit al Guvernului
Faptul că totul se făcea în complicitate directă cu puterea de la Chișinău este greu de pus la îndoială, întrucât s-a văzut ulterior că așa-numitul caiet de sarcini, în baza căruia urma să aibă loc licitația, a fost formulat în așa fel încât nimeni, cu excepția „Lagardere”, să nu poată fi eligibil, respectiv să nu existe concurenți. Mai mult decât atât, așa-numitele condiții impuse se pliau exact pe caracteristicile acestei companii, adică o descriau întocmai, ceea ce arată clar că ele au fost elaborate în așa fel, încât că o favorizeze exclusiv.
Or, atunci când se organizează o licitație, iar interesul este să câștige cel mai bun, condițiile sunt făcute în așa fel, încât să permită unui număr cât mai mare de potențiali investitori să participe la ea, ca să existe concurență, respectiv mai multe oferte, din care să fie aleasă cea mai bună. Asta dacă nu există interese ascunse, bineînțeles. În cazul de față însă, era evident că acel caiet de sarcini a fost elaborat în scopuri diametral opuse – de a împiedica orice alți posibili candidați de a se înscrie în concurs.
Argumentele invocate de unii exponenți ai PAS, inclusiv de către ministrul resort, Andrei Spînu, precum că autoritățile își doresc un partener serios, din Uniunea Europeană, și că anume din acestă cauză au fost impuse aceste exigențe nu țin, din simplul motiv că, în Uniunea Europeană există și alte companii cu experiență în domeniu și reputație internațională, care ar fi putut îndeplini ușor sarcina de a face în mod corect și profesionist comerț pe aeroportul din Chișinău, așa cum o fac și pe alte aeroporturi din întreaga lume, cu mult mai mari decât al nostru.
Este și cazul companiei germane Heinemann, care desfășoară activități similare practic pe toate continentele lumii și care a insistat să participe și ea la licitația de la aeroportul din Chișinău, dar nu a fost lăsată. O confirmă mai multe scrisori, atât către conducerea Aeroportului Internațional Chișinău, dar și către Consiliul Concurenței, căruia i se plânge că a fost defavorizată, în mod vădit.
De altfel, există și un demers din partea Consiliului Concurenței, în care instituția cere explicații de la autorități și notează o listă întreagă pe observații din care rezultă că există bănuieli rezonabile cu privire la o posibilă trucare a licitației. Deocamdată nu știm însă cum au răspuns instituțiile vizate la aceste întrebări.
Pe de altă parte, faptul că atât directorul de la acea vreme al Aeroportului, Constantin Vozian, cât peroana responsabilă nemijlocit de organizarea licitației, și-au dat demisia între timp, nu fac decât să confirme aceste supoziții, iar cea mai pertinentă concluzie care se impune este că aceștia cunoșteau despre eventualele abuzuri și ilegalități și nu au dorit să-și asume responsabilitatea pentru ele.
Faptul este confirmat și de o scrisoare semnată de fostul director, Constantin Vozian, apărută recent în spațiul public, în care susținea, înainte de a-și da demisia, că această licitație trebuie anulată, deoarece „nu întrunește principiul transparenței, legalității și nediscriminării”.
După două încercări de a simula competiția, autoritățile nu s-au mai ascuns după deget
Chiar dacă între timp devenise evident că această licitație se organizează special pentru compania „Lagardere”, totuși, inițial, autoritățile încercau să ascundă acest lucru. Cel puțin la nivel retoric, insistau pe ideea că și-ar dori o competiție cât mai largă și că așteaptă și alți potențiali investitori să se înscrie în concurs. Misiune imposibilă de altfel, deoarece, după cum spuneam, acest lucru se putea întâmpla doar cu condiția că ar exista o companie geamănă cu „Lagardere”, care să aibă exact aceleași caracteristici, ceea ce nu este real. Totuși, pentru a simula această competiție, la prima licitație, organizată la începutul lunii martie, cu doar zece minute înainte de expirarea perioadei de depunere a dosarelor, în concurs s-a înscris și compania Le Bridge, chiar dacă era clar că nu este eligibilă. Trucul a fost atât de evident, încât autoritățile au decis să anuleze acel concurs și să anunțe altul, invocând niște pretinse nereguli organizatorice, dar mai ales faptul că își doreau chipurile o participare mai largă.
Doar că pentru următorul concurs au fost rezervate doar două săptămâni, ceea ce făcea practic imposibilă participarea altor companii, din cauza timpului prea scurt pentru pregătirea unor dosare atât de complexe. În plus, partea care a stârnit noi controverse, la acea etapă, a fost că, în caietul de sarcini nu a fost introdusă nicio modificare, cu o singură excepție – a fost adăugat un articol nou care se referă la „exonerarea de răspundere” a persoanelor implicate în organizare, care, iarăși, trezește bănuiala rezonabilă că se încearcă protejarea celor care comit eventuale abuzuri.
Acest lucru demonstrat, încă o dată, că, în realitate, nimeni nu-și dorea și alți pretendenți la această afacere. Ca urmare, din competiție s-a retras până și compania Le Bridge, ne mai dorind, cel mai probabil, să fie folosită în această schemă. Așa că, la a doua licitație a rămas doar compania „Lagardere”. Astfel, și această a fost anulată și anunțat un nou concurs, pentru data de 17 aprilie de această dată.
Doar că, între timp, Guvernul a efectuat niște modificări în legislație, care prevăd modificarea condițiilor de organizare a licitației, astfel încât, în cazul înscrierii unui singur participant, aceasta să nu mai aibă loc și să se poată trece la negocieri directe cu potențialul investitor. Asta demonstrează că deja nici măcar nu se mai încearcă ascunderea adevăratelor intenții.
Cu toate acestea, nici acest concurs nu a trecut, iar explicația poate fi doar una: indiferent ce înțelegeri există între factorii de decizie și de înălțimea de la care se trag sforile, răspunderea directă rămâne pe umerii celor care organizează nemijlocit aceste procese, în primul rând, a membrilor comisiei de licitație, or, anume ei au forțat această nouă amânare, iar motivele sunt lesne de înțeles. O confirmă și acuzațiile directe la adresa lor din partea primelor persoane în stat, premierul Recean și președintele Parlamentului, Grosu, care afirmă că licitația „a fost sabotată din interior”, chiar dacă, formal, s-a spus că „Lagardere”, singurul concurent înscris în concurs, nu a prezentat nu știu ce acte.
Și chiar dacă, formal, au fost invocate
În loc de concluzii
Compania franceză „Lagardere” vrea să obțină în mod abuziv dreptul de a folosi în spațiile comerciale de la aeroport. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, până la urmă, va deveni, mai devreme sau mai târziu, subiectul unei anchete penale, ca și în cazul licitației de la București. Pe de altă parte, credibilitatea acestei companii este astăzi egală cu zero, prin urmare, chiar dacă ar manifesta un comportament corect de acum încolo, ea nu mai are dreptul moral să beneficieze de acest bun al statului.
Totuși, principalul responsabil în acest caz este actuala guvernare, care, prin sfidarea deschisă a legilor și cutumelor, dar mai ales a opiniei publice, a compromis definitiv ideea de a reconcesiona aeroportul. Iar răspunderea, în acest caz, va fi nu doar juridică, ci și politică.
