Arabia Saudită, regina neîncoronată a OPEC, o organizaţie de tip cartel care controlează cea mai mare parte a exporturilor globale de ţiţei, încearcă să facă legea pe piaţa mondială. A decis să îşi micşoreze producţia de petrol pentru a creşte cotaţiile şi a majorat preţurile pentru cumpărătorii din Europa, America de Nord şi Asia. A mai executat câţiva oameni şi a reînviat planurile de a privatiza mai multe cluburi de fotbal, inclusiv cel la care joacă Cristiano Ronaldo.
Arabia Saudită a stârnit agitaţie şi trece prin zile agitate. Pe piaţa petrolului, schema cu reducerea producţiei nu a avut efecte prea mari deoarece preţurile sunt împiedicate să sară în sus de temerile că vine recesiunea în economiile avansate. Însă este un semnal dat de autorităţile de la Riad că pot face exact ceea ce au făcut. Arabia Saudită nu poate fi ignorată, şi nu doar pe piaţa, încă vitală pentru economia lumii, a petrolului.
Unul dintre cei mai puternici diplomaţi ai Americii şi ai lumii, Antony Blinken, s-a dus grăbit în capitala statului arab pentru a discuta despre petrol, Iran şi Israel. Discuţii anterioare despre ţiţei, purtate când Europa era lovită de o criză de energie şi când în SUA benzina se scumpea peste măsură de mult, n-au avut niciun rezultat benefic pentru Occident. Arabia Saudită s-a înverşunat să ţină cotaţiile sus. Cele despre Iran şi Israel sunt şi mai problematice.
Iran, în prezent cel mai important furnizor de arme pentru războiul Rusiei din Ucraina şi o ţară condusă de un regim ostil Occidentului, mai ales Statelor Unite şi Israelului, este pe cale să-şi redeschidă misiunea diplomatică din Arabia Saudită după şapte ani de tensiuni, potrivit presei de stat iraniene. De peste doi ani, SUA nu au ambasador acolo. Restabilirea relaţiilor diplomatice dintre saudiţi şi iranieni a fost posibilă printr-o înţelegere intermediată de China în martie.
Toate acestea arată cum în jurul Arabiei Saudite se ţes interesele celor mai mari puteri ale planetei. Însă acest stat, cu o conducere autoritară, cu cea mai mare producţie de petrol a lumii şi cu una dintre cele mai puternice armate din lumea arabă, are propriile interese. Nu este un stat puternic industrializat, însă are bani. Depinde de veniturile din petrol, dar investeşte în diferite sectoare ale economiei globale şi caută diversificare. Are, de asemenea, nevoie de tehnologie străină, de stabilitate regională, dar şi de putere geopolitică mai mare deoarece concurenţa în regiune este acerbă. Toate acestea înseamnă reechilibrarea alianţelor vechi, făurirea unora noi şi construirea prin investiţii şi achiziţii de influenţă regională şi internaţională.
În timp ce Blinken îşi pregătea vizita în Arabia Saudită, conducătorul socialist al Venezuelei, Nicolás Maduro, după unii un dictator, era deja acolo. Venezuela este şi ea o ţară bogată în petrol, făcând parte din OPEC, dar nu are deschidere largă la piaţa internaţională din cauza sancţiunilor americane. Arabia Saudită este în mod tradiţional un aliat regional al SUA, având nevoie de siguranţa militară pe care cea mai mare putere a lumii i-o poate oferi. Însă în ultima vreme a primit mai mulţi duşmani declaraţi ai Americii, unul dintre ei fiind Maduro. Pe lângă Rusia, China şi Iran, Riadul şi-a întărit şi relaţiile cu Siria, potrivit Reuters.
Eforturile americanilor de a înlătura regimul dictatorului Bashar al-Assad au devenit inutile când Arabia Saudită a readus Siria în Liga Arabă luna trecută. În iunie anul trecut, când preţul benzinei din SUA dobora recorduri, iar preşedintele american Joe Biden s-a dus în Arabia Saudită pentru a cere regatului să ajute piaţa prin majorarea producţiei de petrol, prinţul coroanei a răspuns ordonând tăierea producţiei chiar înainte de alegerile interimare americane.
Decizia recentă de a reduce producţia de petrol pentru a împinge în sus preţurile a fost luată unilateral, ceilalţi membri ai OPEC şi Rusia preferând să nu acţioneze. Unul din rolurile OPEC, căruia i s-a alăturat Rusia, este ca membrii săi să acţioneze împreună pentru a influenţa piaţa. Mai mult, autorităţile de la Riad au cerut Moscovei mai multă transparenţă în privinţa producţiei de petrol, Rusia livrând cât de mult poate în Asia pentru a compensa pierderea pieţei europene şi pentru plafoanele de preţ impuse de Occident. Mesajul transmis de saudiţi este că ei stabilesc preţurile şi că deţin controlul. Dincolo de petrol, Arabia Saudită îşi face puternic simţită prezenţa în sectorul tehnologiei.
Recent, Fondul Public de Investiţii al regatului şi-a majorat participaţia la producătorul de jocuri video Electronic Arts, unul dintre cei mai cunoscuţi din lume. Fondul mai are participaţiii şi la alţi producători de jocuri, cum ar fi Tencent, Nintendo, Activision Blizzard şi Take-Two Interactive. Investiţiile în sector se ridică la aproape 40 de miliarde dolari. Riadul are programe de investiţii şi pentru vecinii pe care nu-i consideră concurenţi, unul masiv, pentru Bahrain şi unul mai mic pentru Irak. Pe de altă parte, Arabia Saudită caută să ademenească investiţii japoneze în sectorul său minier, o încercare de diversificare a economiei. În planul de dezvoltare economică, sectorul minier ar trebui să devină al treilea stâlp al economiei. Japonia este o ţară importatoare de materii prime.
