Asigurătorii cu licența retrasă vor avea 180 de zile pentru a-și rezolva obligațiile. Ce se va schimba pentru clienți

11 Aug. 2026, 14:18
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
11 Aug. 2026, 14:18 // Actual //  Grîu Tatiana

Asigurătorii cărora le este retrasă licența ar putea avea un termen clar pentru a-și încheia activitatea și a proteja drepturile clienților. Un proiect de lege, elaborat de Banca Națională a Moldovei (BNM) și promovat de Ministerul Finanțelor, propune ca societățile să aibă 180 de zile pentru a transfera portofoliul de asigurări către un alt asigurător licențiat sau pentru a-și executa obligațiile existente.

Necesitatea modificărilor a fost constatată de BNM după ce a preluat, în 2023, atribuțiile de supraveghere a sectorului nebancar de la CNPF. Banca Națională spune că actualul cadru legal are lacune între procedura de retragere a licenței și cea de lichidare a companiei.

O problemă concretă este că există societăți cărora le-au fost retrase licențele încă în 2018–2019, dar care au în continuare portofolii de asigurări și obligații rezultate din contractele încheiate. Legislația actuală nu stabilește suficient de clar cât timp pot rămâne aceste obligații nesoluționate și nici nu oferă BNM suficiente instrumente pentru a forța transferul portofoliului sau lichidarea companiei.

Pentru clienți, proiectul introduce mai multe termene și drepturi concrete. Compania căreia i-a fost retrasă licența va trebui să îi informeze pe contractanți, asigurați și reasigurați despre posibilitatea de a renunța la contracte. Notificarea ar trebui făcută în termen de 30 de zile, iar clienții ar putea solicita restituirea primei achitate pentru perioada în care nu mai beneficiază de acoperire.

Dacă un client acceptă transferul, polița sa ar putea continua la un alt asigurător licențiat, fără costuri suplimentare și fără proceduri administrative sau judiciare adiționale. Dacă nu dorește transferul, acesta ar putea rezoluționa contractul și recupera partea din prima aferentă perioadei neacoperite. Pentru polițele de viață, proiectul prevede plata sumei de răscumpărare, egală cu valoarea rezervelor tehnice constituite pentru contract la data transferului.

În perioada de 180 de zile, compania nu ar scăpa însă de obligațiile față de clienți. BNM ar urma să verifice situația financiară a asigurătorului, să urmărească plățile către beneficiari și să poată suspenda anumite tranzacții cu activele companiei, cu excepția plăților legate de despăgubiri și a sumelor de răscumpărare pentru contractele încheiate înainte de retragerea licenței.

Dacă portofoliul nu este transferat în termenul stabilit, BNM ar putea iniția lichidarea silită. Pentru societățile cărora li s-a retras licența înainte de intrarea în vigoare a noii legi și care mai au contracte active sau obligații neachitate, este prevăzut tot un termen de 180 de zile pentru transferarea portofoliului sau executarea integrală a obligațiilor.

După inițierea lichidării silite, contractele de asigurare ar urma să înceteze de drept în termen de trei luni. Proiectul mai prevede că, după depunerea cererii de lichidare silită, instanța ar trebui să decidă asupra intentării procesului în cel mult 5 zile.

Documentul nu indică însă valoarea totală a obligațiilor restante, numărul clienților afectați sau sumele care ar urma să fie restituite.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.